Ce a însemnat Primul Război Mondial pentru Marina Română. Motivul care i-a făcut pe comandanţii de nave să refuze retragerea la Odesa

Peste 6.000 de români au făcut parte din efectivele Marinei Militare române în timpul primei conflagraţii mondiale.

Marina României a jucat un rol important în Primul Război Mondial, cu misiuni şi acţiuni de luptă derulate atât pe Dunăre, cât şi pe Marea Neagră sau pe litoralul Turciei. Potrivit istoricilor, prima misiune de război a avut ca obiectiv apărarea portului de la Constanţa, acţiune derulată în două etape.

Astfel, marinarii militari au instalat în mai multe puncte din port lansatoare de torpile, baterii de artilerie şi sisteme de blocare a intrării în zona portuară, iar pe 14 august 1916 au fost montate 96 de mine marine, ca baraje în faţa portului.

“Marina a acţionat în seara zilei de 14 spre 15 august 1916, în debutul misiunilor de luptă ale armatei Române, împotriva flotei austro-ungare bazată la Rusciuk (Ruse), acţiune în care s-a remarcat echipajul şalupei <<Rândunica>>, navă fluvială legendară, cu participare remarcabilă la Războiul de Independenţă. Operativ, atacul a avut consecinţe imediate, navele austro-ungare au fost retrase din zona Rusciuk pe canalul Belene, la Persina”, spune istoricul Valentin Ciorbea.

Pe Dunăre, cea mai importantă misiune a flotei de operaţii a fost pentru apărarea capului de pod de la Turtucaia. Acolo s-au reunit toate mijloacele de luptă ale marinei. Practic, navele au acţionat prin trageri împotriva trupelor Puterilor Centrale, fiind salvaţi mii de soldaţi români răniţi aflaţi în retragere după bătălia pierdută la Turtucaia.

O altă participare importantă a marinei militare a fost pe timpul operaţiei de la Flămânda, de la începutul lunii octombrie 1916, când au fost debarcate efective româneşti în partea dreaptă a Dunării, misiunea fiind de a surprinde din spatele propriului front dobrogean trupele Puterilor Centrale.

Marinarii au luptat şi cu arma în mână

Au fost şi situaţii când marinarii au acţionat ca infanterişti, cum a fost cazul în misiunile de la Hîrşova şi Topalu, unde au debarcat şi au reuşit să elibereze, pentru scurt timp, aceste localităţi.

În luna decembrie 1916, reprezentanţii marinei în Marele Cartier General au trimis o radiogramă prin care solicitau retragerea tuturor navelor marinei la Odesa, cu escorte organizate. În urma consultării comandanţilor de nave s-a ajuns la concluzia că era o ruşine părăsirea teritoriului naţional, marinarii luând hotărârea că mai bine mor pe pământ românesc decât să meargă în necunoscut. Decizia s-a dovedit a fi înţeleaptă pentru că exista riscul scufundării navelor, dar pentru nesubordonare contraamiralului Nicolae Negrescu i s-a ridicat comanda Flotei de Operaţiuni.

De asemenea, anul 1917 a debutat în condiţii dificile pentru marinarii militari, pentru că flota română a constituit rezerva flotei ruse.

“Principalele misiuni ce i-au revenit Marinei Militare au constatat din asigurarea transporturilor efectuate din Rusia spre Galaţi în sprijinul trupelor româno-ruse fixate pe linia Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz. Jurnalele de operaţii au consemnat angajarea navelor în acţiuni militare. În noaptea de 13 spre 14 ianuarie 1917 canonierele <<Olt>> şi <<Siret>> au răspuns bombardamentelor bulgare. Monitorul <<Lascăr Catargiu>> este lovit de bulgari în timp ce escorta nave de transport. În urma schimbului violent de focuri, Monitorul a pierdut din echipaj 2 membri care au căzut la datorie, alţi 8 au fost răniţi, iar un marinar a fost dat dispărut”, mai precizează istoricul Valentin Ciorbea.

Pe timpul bătăliilor de la Mărăşti-Mărăăşeşti-Oituz, Flota de operaţii a executat o misiune şi în sprijinul militarilor care luptau pe frontul din Moldova. De altfel, numărul misiunilor din timpul Primului Război Mondial au fost mult mai multe.

Trebuie spus că dintr-un total de peste 800.000 de soldaţi care au luptat pe front în Primul Război Mondial, ceea ce reprezenta 15% din populaţia ţării, peste 6.000 de oameni s-au aflat în efectivele Marinei Militare.

“Fie că au acţionat la ordinul eşaloanelor superioare, fie în cooperare sub comandament rusesc, marinarii români au abordat, în cele mai multe situaţii, cu responsabilitate şi patriotism în îndeplinirea acţiunilor şi misiunilor de luptă în anii 1916-1917“, concluzionează Valentin Ciorbea.