Octavian Mihăiţă Marin se împarte între meseria de pompier şi alpinism

Octavian Marin este un tânăr care povesteşte că trăieşte viaţa la cote maxime. De la vârsta de 15 ani a mers în expediţii periculoase pe munte şi a încercat să ajungă acolo unde nu oricine are şansa de a face acest lucru.

Olteanul îşi aduce aminte cu drag când s-a înscris la vârsta de 17 ani la Şcoala de Ghizi Montani. Imediat după finalizarea cursurilor, a participat la un concurs de orientare turistică la Codlea, unde a obţinut locul I. „Până acum am urcat pe Parâng, Retezat şi Bucegi. Fiecare experienţă a fost unică în felul ei, dar şi interesantă. Ai un sentiment care nu poate fi explicat, numai cei care trăiesc la fel ca şi mine pot înţelege“, povesteşte Octavian Mihăiţă Marin.

De la alpinism la viaţa de pompier a fost un pas

Tânărul de 29 de ani îşi aduce aminte cu drag şi de ziua în care a luat concursul la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dolj. „Lucrez de patru ani ca şi subofiţer servat pe maşina de pompieri. Este minunat să salvezi vieţile unor oameni care au într-adevăr nevoie de tine. Sunt misuni grele, dar nimic în viaţă nu este întâmplator. Eu pot spune că m-am hotărât de mic să urmez această meserie. Nu mă vedeam făcând altceva“, a mai spus Octavian Marin.

Oltenul nostru visează acum să ajungă pe Monte Blue. „Mă gândesc serios să plec într-o nouă expediţie. Ştiu că nu va fi deloc uşor, dar trebuie să o fac pentru mine. Visez de prea mult timp să ajungă pe vârful Monte Blue. Am văzut multe poze de acolo şi locul arată magnific“, a încheiat pompierul. Pasionat de gătit, Octavian adoră mâncarea oltenească. Îi place mult să petreacă alături de familie şi prieteni şi ne  dă chiar un sfat: „Trebuie să trăim fiecare zi ca şi când ar fi ultima din viaţa noastră. Nu se ştie niciodată ce ni se poate întâmpla“, a spus Octavian Marin.

Întrebări

Cum se împacă meseria de pompier cu cea de alpinist?

Dacă stai bine să te gândeşti sunt părţi în care cele două meserii sunt cam la fel. Dacă nu ai curaj nu poţi merge mai departe. Ştii când pleci, dar nu ştii niciodată când te mai întorci. Eu mă simt împlinit şi sunt convins că mi-am găsit vocaţia.

De unde pasiunea pentru alpinism ?

De mic copil mie îmi plăcea să merg în excursii şi eram singurul care avea curajul să urce cât mai sus pe munte. La 15 ani am mers în prima mea expediţie cu adevărat importantă: am urcat pe vârful Parângul Mare. Am trăit atunci un moment de nedescris.