Meciul de fotbal care nu se termină niciodată
0De mai bine de jumătate de secol, o mână de foşti jucători de fotbal şi studenţi la Cluj joacă partida vieţii lor, în care scorul nu are nicio importanţă. Întâlnirea dintre membrii echipelor de fotbal „Rutina“ şi „Elanul“ se află deja la episodul cu numărul 55. Pe an ce trece, însă, jucătorii sunt tot mai puţini.
În urmă cu 55 de ani, pe 24 august, câţiva studenţi clujeni, dar şi jucători ai Universităţii Cluj şi-au chemat prietenii în Parcul Babeş pentru a încinge un meci de fotbal „în familie“. S-au format două echipe: „Rutina“ - echipă ai cărei membri erau foşti jucători cu experienţă ai Universităţii şi „Elanul“, formaţie la care aveau drept de joc doar tinerii studenţi. Spre surpriza lor, în tribună au asistat profesori, rude, prieteni, iubite, dar şi simpli clujeni. Nimeni nu mai ştie care a fost rezultatul înregistrat atunci, însă cert e că toţi s-au simţit bine, motiv pentru care partida a fost reluată şi în următorul an.
De la acea dată, în fiecare zi de 24 august, studenţii, care, pe parcurs, au trecut de prima tinereţe, se reîntâlnesc în acelaşi loc pentru a rememora prima partidă şi a continua tradiţia.
În decursul celor 55 de ani de existenţă, meciul dintre „Rutina“ şi „Elanul“ i-a adus în iarbă şi pe cei care au fost sau continuă să fie cele mai mari glorii ale Universităţii Cluj. Dan Anca, Iosif Szoke, Simion Moguţ, Ioan Ovidiu Sabău sunt doar câţiva dintre jucătorii „Rutinei“, care au dat piept cu cei mai mari fani ai lor, iar după terminarea partidei au rememorat amintirile frumoase la o bere sau un Pepsi, după cum povesteşte Ştefan Cojocnean, fost jucător la tineret al „U“, ajuns acum la vârsta de 62 de ani.
„Aşteptăm cu nerăbdare această zi“
Ştefan Cojocnean spune că din anul 1980 nu a lipsit de la nicio partidă disputată între „Rutina“ şi „Elanul“. În urmă cu aproximativ o săptămână s-a reîntâlnit cu vechii prieteni pe terenul de fotbal, unii dintre ei venind chiar de peste ocean, din America, numai pentru a juca. „Sunt la cel de-al 30-lea meci dintre «Rutina» şi «Elanul». Am rămas în jur de 30 prieteni care ne mai întâlnim pentru a juca. Suntem tot mai puţini şi s-a schimbat mult atmosfera la meci faţă de ceea ce era atunci. Totuşi, bucuria reîntâlnirii e foarte mare pentru toţi“, povesteşte el.
Pe 24 august, Ştefan Cojocnean a jucat pentru „Elanul“, iar echipa sa a câştigat cu scorul de 16-10, ceea ce, de fapt, nu contează. „Jucăm în fiecare an în 24 august, aceasta fiind ziua când înainte de ’89, toată lumea era liberă. Stăteam după meci la bere şi un pepsi, suc foarte greu de găsit, dar pe care ni-l aduceau cei care ştiau cum să aranjeze lucrurile. Acum se subţiază lotul. Mulţi au suferit operaţii sau au murit, însă tragem să mergem mai departe“, spune Cojocnean care s-a arătat un pic dezamăgit de faptul că tot mai puţini sunt cei care vin să asiste la partidă.
Prietenie peste ani
Simion Moguţ, portarul „Şepcilor Roşii“ care a câştigat cel mai important trofeu din palmaresul Universităţii, Cupa României, în 1965, nu a putut juca în acest an. „Anul acesta nu am putut juca pentru că mă simţeam rău, însă din 1978 am jucat la fiecare meci. Pentru mine e o satisfacţie deosebită pentru că m-am reîntâlnit cu prietenii, dar şi un prilej de a face mişcare. Nu ştiu dacă altundeva în ţară se păstrează o tradiţie similară celei de aici“, a spus legenda Universităţii Cluj.