Cum a ajuns o tânără din România manager de top la Paris. „Nu credeam că voi munci aici mai mult de doi ani“

Alexandra Crişan (32 de ani) a sărbătorit de curând nouă ani de când e angajata companiei Danone, dintre care ultimii patru ani ca manager chiar la sediul central al companiei, la Paris. Asta deşi, aşa cum mărturiseşte chiar ea, la început nu avea foarte mari aşteptări şi nu-şi imagina că va reuşi să ajungă atât de sus.

Licenţiată în studii economice, Alexandra s-a angajat încă din timpul facultăţii la o companie de cercetări de piaţă, însă a renunţat la primul loc de muncă pentru a pleca în Spania cu o bursă Erasmus. Odată revenită în ţară, a ales să muncească la Danone, începând relativ de jos. 

„Am început ca şi Marketing Trainee (cea mai de jos poziţie în domeniu) şi iniţial, credeam că după cel mult doi ani voi schimba compania, însă nu am avut de ce. Mereu am găsit noi provocări, care m-au ajutat să mă dezvolt. Astfel, după cinci ani la Danone România, m-am mutat în Paris, unde am lucrat timp de trei ani în echipa globală, pentru brand-urile pentru copii Disney şi Danonino. După trei ani în poziţia globală, m-am mutat pe o poziţie locală, în Danone Franţa, pe data de 1 Octombrie 2017, unde mă ocup de Actimel şi Danacol. În septembrie, anul acesta, am sărbătorit nouă ani de când sunt la Danone”, spune Alexandra.

Nu vorbea limba franceză când s-a mutat la Paris

Odată ajunsă în Franta, în ianuarie 2015, românca s-a integrat fără nicio problemă, deşi nu cunoştea limba franceză. A ajutat-o faptul că echipa din care făcea parte era una foarte diversă, iar printre colegii ei se regăseau oameni aparţinând a peste 20 de naţionalităţi, de la japonezi până la italieni şi argentinieni. 

„În Paris poţi foarte uşor să te simţi singur, chiar dacă este una dintre cele mai dens populate capitale din Europa. Fiecare e prea ocupat cu viaţa sa. M-am împrietenit cu alţi expaţi la început, iar apoi cu prietenii viitorului meu soţ, care era deja în Paris de mai mulţi ani. Danone m-a ajutat cu partea administrativă. Franţa este o ţară foarte birocratică, aşa că dacă nu vorbeşţi franceză, poate deveni foarte complicat. La bancă, spre exemplu, am avut un agent care îmi traducea pentru a putea să îmi deschid un cont bancar. E greu să depinzi de alţii pentru astfel de lucruri”, susţine Alexandra.

Parisul, cu bune şi rele

A învăţat totuşi franceza pentru a se putea înţelege mai bine cu localnicii. Asta deşi, mai spune ea, nici în prezent nu are foarte mulţi prieteni francezi. Însă Parisul în particular, şi Franţa, în general, i-au lăsat o impresie bună. Dincolo de nivelul ridicat de trai, cu calităţile şi defectele sale, Franţa ar putea fi un model în multe privinţe pentru România. 

  „În România ar trebui încurajat sistemul privat (întreprinderile mici şi mijlocii) să se dezvolte cu tot ce implică asta, de la taxe la birocraţie. Cred că avem mare potenţial în IT. În privinţa educaţiei, avem nevoie să învăţăm cum să ne adaptăm rapid la lumea de azi, cum să gândim, ce înseamnă politica, nu doar să învăţăm pe de rost că nişte roboţei. Şi mai sunt şi probleme care ţin de mentalitate. Ne aşteptăm ca cei de sus să nu fie corupţi, însă pe de altă parte ni se pare perfect normal să dăm o „mică atenţie” pe ici pe colo. Şi aş mai adaga spitalele. Din păcate, sistemul medical din România este grav bolnav” Alexandra Crişan - manager

„În Franţa sunt mai multe oportunităţi profesionale. Serviciile sunt mult mai scumpe, dar nu aş spune că sunt cu mult mai bune. Ce îmi place aici este că au mare respect pentru cultură şi au grijă de patrimoniul lor. Nu găseşti vreo clădire veche ce stă să se prăbuşească ca în Bucureşţi, asta deşi Parisul este aproape neschimbat de secole. Mi-aş dori să învăţăm şi noi asta, până nu e prea târziu”, a mărturisit românca.

E gata pentru o nouă provocare

Deşi are o poziţie de invidiat şi a reuşit în tot ceea ce şi-a propus, Alexandra este gata să-şi ia rămas bun şi de la Paris. Şi o va face chiar de anul viitor, când se va muta cu soţul ei tocmai în Rwanda, o ţară despre care spune că se află în plină creştere, este sigură şi curată.

„Eu îmi doresc de mult timp să merg în Africa, iar soţul meu a îmbrăţişat ideea. Am decis ca în loc să ne luăm un an sabatic, mai bine să mergem să locuim şi să muncim în Africa, cel puţin pentru o vreme. Nu vom face vreo economie, dar mă aştept ca pe plan personal să devenim mult mai bogaţi. Nu ştim cât timp vom sta, depinde mult dacă o să ne placă sau nu.”

Alexandra nu exclude nicio o eventuală reîntoarecere în ţară, însă doar peste câţiva ani. „Ne-am putea întoarce şi în ţară, nu excludem ideea. Dacă am face asta, cred că ne-am muta la Sibiu sau la Cluj. Depinde mult de ce vom dori să facem în acel moment, dar cel mai probabil am veni ca antreprenori”, a încheiat tânăra.

Pe plan profesional, a trebuit să învăţ ce înseamnă o poziţie globală. Pe plan personal, cel mai complicat a fost să găsesc un om cu care să doresc să îmi petrec restul vieţii. Am avut succes cu ambele provocări, în special cu ultima Alexandra Crişan - manager