Ce scria din detenţie primul cardinal al românilor despre pelerinajul de la Nicula
0În apelul său anual adresat credincioşilor, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu spune că pelerinajul tradiţional la Nicula a fost sfinţit de-a lungul timpului de doi Papi şi că o vreme până în 1948, de „Sfântă Mărie Mare”, mii de pelerini veneau să asculte glasul primului cardinal al românilor, Iuliu Hossu.
Pelerinajul greco-catolic la Nicula a început de azi, 14 august, după-amiază cu procesiunea pe jos a episcopului, preoţilor şi pelerinilor din Gherla şi până la biserica parohială din Nicula.
„Pelerinajul actual greco-catolic la Nicula are ca destinaţie biserica parohială din sat. În biserica parohială din sat a lăcrimat Icoana Maicii Sfinte în anul 1694, apoi, în 1712 a fost mutată într-o biserică special ridicată pe hotarul Niculei, prin hotărârea Împăratului Leopold I din Viena, unde «orice credincios de orice lege, să aibă drept să meargă şi să se închine sfintei icoane»“, se arată în apelul adresat credincioşilor de episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu.
Mesajul acestuia cuprinde un scurt istoric: doi papi au binecuvântat au oferit indulgenţe (iertări) pelerinilor ce mergeau la Nicula (Sfântul Părinte Clemente al XIII-lea în 1767 şi Papa Pius al XI-lea în 1928); doi episcopi greco-catolici au ridicat, între 1875-1879, biserica nouă de piatră a Mănăstirii Nicula unde a fost adusă icoana făcătoare de minuni; comuniştii au confiscat mănăstirea în 1948.
Episcopul mai aminteşte cum, ani buni, până în 1948, de 15 august, răsuna locul de vocea episcopului Iuliu Hossu. Acesta îşi încheie îndemnul cu o mărturisire a episcopului Iuliu Hossu, surprinsă în caietele sale de memorii.
Textul a fost scris pe când era închis la Mănăstirea Căldăruşani, lângă Bucureşti, în 1961, după deja 13 ani de detenţie:
„Adună-ne, Maică Preacurată, iarăşi pe toţi la picioarele tale la Nicula, să-ţi privim cu mângâiere ochii milostivi care au mângâiat mulţimile fără număr care s-au perindat de-a lungul şirului anilor, alergând la tine, scumpă Mamă, cu trupuri trudite de greutăţile drumului, dar cu sufletele neînfrânte, puternice în tăria credinţei, primind totdeauna toate piedicile puse la cale, pe calea cea frumoasă care ducea la tine, Maică Sfântă de la Nicula. Eu merg mereu acolo, urc dealul împreună cu bunii credincioşi, cu cerşetorii de la marginea drumului, cu toţi cerşetorii cei mulţi cerşind cele sufleteşti mângâieri de la Maica milelor; mă arunc cu gândul de atâtea ori, de nenumărate ori în braţele lor, care pe vremuri îmi smulgeau braţele în dreapta şi stânga, cerând binecuvântarea de la mine, nevrednicul rob al Domnului, binecuvântarea Domnului pe care din a Lui încredinţare o purtam; o dăruiam şi o revărsam cu toată inima fericită, de la Domnul şi Maica Domnului Isus. Tot aşa o fac şi azi aici, de aici când scriu în grabă aceste şire, încredinţând slabelor cuvinte comoara scumpă şi sfântă a binecuvântării Domnului şi a Maicii Preacurate să rămână prin a Domnului putere, binecuvântare vie, şi atunci când mâna care o scrie nu va mai trăi în această viaţă, dar din mila Domnului şi cu a Sa Dumnezeiască Atotputernicie va rodi în sufletele voastre, care veţi mai trăi în această viaţă atunci, dar va rodi în sufletele copiilor şi a copiilor copiilor voştri; plineşte Doamne, îndurate Doamne, binecuvântă pe poporul Tău cu pace. Maică Preacurată, ocroteşte şi păzeşte-i în dragostea ta de Mamă”.
Mai puteţi citi: