Poveștile Revoluției. Palatul Comunal, scena unui masacru produs de un ofițer al gărzilor patriotice din Buzău VIDEO

Unul dintre cele mai sângeroase episoad ale Revoluției din 1989 s-a produs în Palatul Comunal din Buzău, unde se aflau membri ai Gărzilor Patriotice, militari şi revoluţionari care pe 22 decembrie 1989 au ocupat clădirea după ce l-au alungat pe prim-secretarul Simion Cotoi.

Au trecut 34 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Momentul a fost marcat, în municipiul Buzău, printr-o ceremonie militară și religioasă de comemorare a eroilor martiri răpuși de gloanțe în acele zile de foc.

În acest an, manifestarea care a marcat trecerea a 34 de ani de la Revoluție a avut loc în Piața Dacia, recent reabilitată. La eveniment au participat rude ale celor morți, membri ai asociațiilor revoluționarilor din Buzău, reprezentanți ai Armatei, ai autorităților locale, precum și câteva zeci de cetățeni.

La Monumentul Eroilor Revoluției din Piața Dacia, au fost depuse coroane de flori și candele.

La Buzău, oamenii au ieșit în stradă pe 22 decembrie 1989, la orele prânzului, după ce, la Televiziunea Română, un grup de revoluționari în frunte cu scriitorul Mircea Dinescu și actorul Ion Caramitru anunța că la București, armata a trecut de partea poporului și că sfârșitul dictatorului Nicolae Ceaușescu este aproape.

Florin Grigore este unul dintre tinerii care, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, au pătruns în Palatul Comunal, alături de mulți alți buzoieni. El își amintește că vărsarea de sânge, la Buzău, a început în noaptea dintre 22 și 23 decembrie iar primele persoane împușcate au fost chiar în interiorul Palatului Comunal.

Gheorghe Olteanu, la acea vreme căpitan în gărzile patriotice, a împuşcat mortal patru oameni care dormeau pe o canapea. După câteva ore, a mai omorât încă un civil nevinovat.

Pentru că circula un zvon despre un grup de terorişti care urma să atace Palatul Comunal, s-a decis ca majoritatea luminilor să fie stinse, iar militarii şi membrii Gărzilor Patriotice să stea în posturi cu armele pregătite.

La un moment dat, căpitanul Olteanu, care avea atunci 41 de ani, a îndreptat puşca automată către canapeaua din hol, unde se odihneau câţiva revoluţionari răpuşi de oboseală, şi a tras două rafale de foc automat.

Au fost împuşcaţi mortal Vasile Apostol (50 de ani), Constantin Voinea (33 de ani), Aurel Toader (35 de ani) şi Nicolae Zaharia (48 de ani). Aurel Tucă (21 de ani) a fost rănit. După ce a mitraliat din senin cinci oameni nevinovaţi, Gheorghe Olteanu a rămas în continuare în Palatul Comunal, cu armamentul asupra sa.

Revoluţionarii care au scăpat de sub tirul căpitanului de gărzi patriotice ar fi încercat să-l dezarmeze, însă au fost opriţi de soldaţi. Militarii i-au preluat pe civilii aflaţi pe holul în care a avut loc tragedia şi i-au închis într-o cameră din Palat până când, spre dimineaţă, au fost audiaţi de un procuror chemat la faţa locului.

În jurul orei 11:00, civilii care au dat declaraţii au fost trimişi acasă. La ieşirea din clădire, pe un alt coridor de la parterul Palatului Comunal, acelaşi Gheorghe Olteanu i-a somat să se oprească.

După ce s-au conformat, doi dintre revoluţionari au plecat să cheme câţiva soldaţi care să-l convingă pe Olteanu că nu sunt terorişti. Un căpitan şi un soldat au coborât pentru a-i transmite ofiţerului de la Gărzile Patriotice că civilii sunt liberi să plece acasă.

Cei doi militari se pare că nu au fost suficient de convingători. În momentul în care primii cetăţeni au coborât spre curtea interioară, Olteanu i-a somat o dată, după care a tras o rafală cu pistolul-mitralieră în grupul de oameni neînarmaţi. A fost ucis pe loc Anton Baltac (25 de ani) şi a fost rănit Constantin Ionel Lupaşcu (25 de ani).

Abia după această a doua ieşire, Gheorghe Olteanu a fost dezarmat şi dus direct la spitalul de boli psihice de la Săpoca, judeţul Buzău, unde a rămas internat până pe 4 ianuarie.

Medicii au stabilit că acesta a avut discernământ în momentul crimelor, justificarea sa fiind aceea că a comis faptele pe fondul unei stări psihice deosebite, influenţat de evenimentele Revoluţiei şi de teama că ar putea fi atacat de cineva. Abia la 10 ianuarie 1990, Olteanu a fost arestat preventiv.

Gheorghe Olteanu a fost condamnat la 22 de ani de închisoare, din care a ispăşit 17.

Vasile Antemir, pe atunci tânăr subofițer în cadrul unei unități de transmisiuni din zona Olimpic, a fost împușcat mortal în seara zilei de 23 decembrie, chiar la locul de muncă, în condiții suspecte.

Mama și soția bărbatului nu și-au găsit liniștea nici în prezent, la 34 de ani de la tragicul eveniment.

Dacă inițial, în primii ani de după evenimente, credeau că a fost ucis de un terorist, ulterior, femeile au fost informate, pe căi neoficiale însă, că, pe fondul psihozei generale din acele zile, subofițerul fusese de fapt împușcat de către un coleg din unitate.

În orașul Buzău, focurile de armă au încetat de abia în seara zilei de 25 decembrie 1989, atunci când, la televizor, se anunțase că Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați în curtea unei unități militare din Târgoviște.

Un număr de 25 de buzoieni au murit pe raza judeţului Buzău iar alţi 22, în Bucureşti, Braşov, Hunedoara, Târgovişte şi Timişoara.