Casa unui mare dramaturg român, ruinată de vreme şi de chiriaşi

O casă de pe strada Alexandru Marghiloman, aflată foarte aproape de centru, are o importanţă deosebită pentru istoria Buzăului. În ea s-a născut marele dramaturg George Ciprian. Cu toate acestea, clădirea se degradează pe zi ce trece, constituind un pericol atât pentru locatari, cât şi pentru trecători.

Când treci pe sub arcada pe frontispiciul cărei se afla cândva blazonul familiei, descoperi pereţi scorojiţi, ziduri crăpate, umezeala care desprinde tencuiala şi improvizaţii inestetice. 

Toate compun tabloul dezolant al casei care odinioară era o bijuterie arhitectonică.

Casa de pe Alexandru Marghiloman, în care s-a născut dramaturgul buzoian George Ciprian, a ajuns o ruină. O ruină locuită de chiriaşi romi care nu pun deloc preţ pe valoarea istorică a clădirii.

Structura de rezistenţă a clădirii a avut serios de suferit în urma nenumăratelor cutremure, însă nimeni nu a făcut nimic pentru reabilitarea acesteia.

Deşi aici trăiesc câteva familii, niciuna dintre ele nu ştie care este situaţia exactă a imobilului. Ştiu doar că este casă naţionalizată, iar procesul cu cei care o revendică este în toi. Între timp, clădirea se degradează pe zi ce trece, constituind un pericol atât pentru locatari, cât şi pentru trecători.

Potrivit reprezentanţilor Primăriei, imobilul se află în litigiu de ani buni,  de când moştenitorii vechilor proprietari au revendicat-o în instanţă. Din această cauză, autorităţile sunt neputincioase în a interveni pentru consolidarea ei.

Conform precizărilor din partea municipalităţii, pe strada Al. Marghiloman, nr. 15-17, este un imobil revendicat. La numărul 15, sunt doi chiriaşi şi doi proprietari. Cei din urmă au cumpărat de la Primărie, în baza Legii 112/1996. 

La numărul 17, sunt opt chiriaşi şi un spaţiu disponibil, mai precis o locuinţă. Spaţiul disponibil nu a mai fost repartizat pentru că este revendicat.

George Ciprian a fost un dramaturg român, actor şi om de teatru, considerat un precursor al teatrului absurd şi cunoscut mai ales pentru piesa sa, ”Capul de răţoi”.

Debutul său ca actor a avut loc în anul 1907 la Teatrul Naţional din Craiova în piesa ”Răzvan şi Vidra”, de B.P. Hasdeu, în care a jucat rolul Şoltuz.

Rolul său de succes a fost interpretarea escrocului Leroque dintr-o piesă obscură, ”Necunoscuta”. A jucat şi în câteva filme de lung metraj, precum: Independenţa României (1912), Năbădăile Cleopatrei (1925), O noapte furtunoasă (1942), Viaţa învinge (1951) şi Brigada lui Ionuţ (1954).

A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă” şi cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

În anul 1996, Teatrul din Buzău a primit numele său, cu această ocazie având loc reprezentaţia piesei ”Omul cu mârţoaga”.