Adrian Iuga, coşarul internaut cu studii universitare

Practică meseria de hornar în timpul liber şi îşi doreşte ca oamenii să înţeleagă cât de preţioasă şi chiar norocoasă este vizita unui coşar profesionist.

Ideea de a se face coşar i-a venit în 2007, când era angajat al unei firme multinaţionale şi vindea produse pentru coşurile de fum. Atunci a învăţat ce înseamnă o astfel de îndeletnicire din punct de vedere tehnic şi comercial, aşa că a decis să înceapă şi o afacere.

„Am constatat că există multe probleme la întreţinerea coşurilor de fum şi că oamenii trebuie să fie convinşi să respecte normele legale“, a mărturisit Adrian Iuga.

S-a folosit de experienţa acumulată şi, cu timpul, şi-a conceput două site-uri pe Internet ca să-şi promoveze priceperea. A mai observant că teoretic pare simplu, dar a ajuns la concluzia neplăcută de a se lovi de faptul că oamenii apelează la coşari doar dacă se confruntă cu situaţii gen intoxicaţii cu fum şi mai grav decese cauzate de necurăţarea coşurilor.

Partea veselă a meseriei

Are parte şi de momente mai puţin obişnuite şi asta pentru că se ştie cât de populară este meseria de coşar. „Călătoream o dată pe drumul spre Predeal când am oprit la un vânzător ambulant de brânză care ne-a oprit mai mult să ne atingă ca să-i purtăm noroc“, povesteşte Adrian.

Acum ori de câte ori trece pe acolo opreşte special pentru a cumpăra din produse, dar şi pentru a le face o bucurie celor care ştiu cât de binevenită este întâlnirea cu un coşar. A fost invitat şi la nunţi, întrucât petrecăreţii credeau că le-ar purta noroc prezenţa unui hornar. Şi-a trimis un coleg, iar până acum nu au avut reclamaţii că nu le-a prins bine.

Şi partea tristă...

„Este o meserie foarte veche, dar suntem prima generaţie care practicăm această meserie într-un mod profesionist“, spune Adrian, care precizează că numărul coşarilor autorizaţi este extrem de mic în Capitală.

Deşi încearcă să le explice oamenilor cât de important este să-şi verifice coşurile de fum, indiferent că este vorba de cele tradiţionale sau cele de la centralele termice, munca de lămurire este extreme de anevoioasă.

Şi asta pentru că de multe ori sunt sabotaţi de coşarii neautorizaţi sau de indiferenţa celor care nu realizează că viaţa le poate fi pusă în joc dacă nu-şi verifică periodic hornurile.

„Am găsit cizme, porumbei, bufniţe, crengi de copac şi cutii din carton în coşuri de fum improvizate din tablă“, povesteşte coşarul profesionist care spune că oamenii apelează la tot felul de tertipuri să le construiască fără a respecta normele legale ceea ce înseamnă însă pericolul la care se expun.

Din 2008, este membru al Asociaţiei Hornarilor din România, condusă de Mircea Bălăşoianu, singurul maestru hornar român, de la care Adrian a luat lecţii ca să fie cel mai bun.

Foloseşte tehnici moderne de inspectare cu camere video şi tehnici de curăţare profesioniste şi îşi doreşte ca cei care apelează la serviciile sale să realizeze că norocul să le intre un coşar în casă nu trebuie să fie doar o întâmplare.

Cât de des ar trebui un proprietar să-şi cureţe coşul de fum?
Cel puţin o dată pe an ar trebui să facă asta. Pe lângă faptul că le curăţăm, noi le explicăm oamenilor şi cât de important pentru propria viaţă este să le verifice.
Care este perioada profitabilă într-o astfel de meserie?
Primele două luni, din an deşi ar trebui controlate înainte de a reporni instalaţiile. Este trist deoarece uneori suntem chemaţi după ce se produc decese.

Ce-i place:
Calculatoarele şi să navigheze pe Internet. Şi-a făcut singuri site-urile de promovare ale firmei de coşerit. Îi mai place să călătorească.
Ce nu-i place:
Concurenţa neloială, dar şi faptul că oamenii aşteaptă să li se întâmple ceva grav ca să ceară ajutorul unui coşar profesionist.

Născut. 19 septembrie 1961, Bucureşti
Studii. Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti
Familie. Este căsătorit şi are trei copii