Cum erau interogaţi europenii care-şi încercau norocul în SUA acum mai bine de un secol. Bolnavii, cerşetorii şi prostituatele, respinşi
0La finalul anilor 1800 şi începutul anilor 1900, sute de mii de oameni îşi încercau norocul în SUA. Deşi americanii au deschis graniţele pentru Europa, cei care voiau să ajungă acolo trebuiau să îndeplinească multe condiţii, destul de riguroase. Erau respinşi din start bolnavii, cerşetorii, prostituatele şi infractorii.
„Visul american” a fascinat europenii încă din 1800. Sute de mii de oameni din toate colţurile lumii îşi încercau norocul pe tărâmul făgăduinţei. Vapoarele cu care oamenii traversau Atlanticul aveau trei clase. Condiţiile de pe vapor erau la limita insuportabilului, cel puţin la perioada de început a emigraţiei. Dincolo de „răul de mare”, care nu ierta decât rareori pe cei care întotdeauna trăiseră departe de mare, mizeria îndurată era de necrezut, povestea Gabriel-Viorel Gârdan în „Episcopia Ortodoxă Română din America – parte a Ortodoxiei Americane”.
Cât dura traversarea Atlanticului, pasagerii clasei a III-a nu vedeau lumina zilei decât prin gemuri foarte mici. La îmbarcare, aceştia primeau o pătură şi serviciul pentru mâncare: o cană, o lingură, o furculiţă şi un cuţit.
Cei mai mulţi dintre emigranţi se debarcau în New York, organizându-se cea mai mare staţiune de emigrare din lume, „anticamera” către pământul făgăduinţei, construită de autorităţile americane, pentru a pelua valurile de oameni pe care vapoarele le aduceau din Europa.
Oamenii, primiţi pe insula care găzduieşte Statuia Libertăţii
Ellis Island a fost principalul centru de primire a emigranţilor din 1892 şi până în 1943. Acest centru a funcţionat până în 1943 când a fost transportat în loc de detenţie pentru cei care urmau să fie deportaţi. În 1965, Ellis Island a devenit parte a Monumentului Naţional Statuia Libertăţii.
„Emigranţii ajungeau la subsolul centrului, unde erau supuşi examenului medical sumar. Cei ce lăsau de dorit din punct de vedere al igienei corporale, erau trimişi din nou pe vapor, pentru a fi dezinfectaţi. Examenul medical avea drept scop excluderea emigranţilor care ar suferi de vreo boală contagioasă, a acelora care aveau handicapuri fizice sau mintale şi, în general, a celor care prezentau cauze de pe urma cărora ar putea deveni incapabili să-şi agonisească traiul şi să constituie o povară publică”, explică Gabriel-Viorel Gârdan.
Cei care reuşeau să treacă de acest examen medical erau interogaţi de către inspectorii biroului de emigrări, ajutaţi de interpreţi autorizaţi. Abia după ce reuşeau să treacă de acest hop puteau să plece de pe insulă.
Informaţiile cerute de autorităţile de emigrare au fost condemnate într-o lege federală, specială, lege adoptată în 5 februarie 1917. Aceste informaţii erau: numele, vârsta, sexul, starea civilă, profesia, semne particulare, dacă ştie să scrie şi să citească, naţionalitatea, ţara de origine, rasa, domiciliul permanent anterior, numele şi adresa celei mai apropiate rude din ţara de unde provine, ultima destinaţie în Statele Unite, dacă are deja bilet pentru această destinaţie, dacă posedă 50 de dolari, iar dacă nu cât anume, dacă merge la o rudă sau la un prieten, numele şi adresa acestuia, dacă vine în urma unei oferte, solicitări, promisiuni sau învoieli exprese sau implicite să lucreze în Statele Unite, dacă vine cu intenţia să se înapoieze în ţara de origine.
Erau excluşi bolnavii, alcoolicii, cerşetorii, vagabonzii sau prostituatele
„Lunga serie de întrebări avea drept scop culegerea de informaţii, care să certifice că respectiva persoană nu aparţine unei categorii a cărei intrare pe teritoriul american era indezirabilă”, mai spune Gabriel Viorel Gârdan.
Erau respinşi alcoolicii sau persoanele suferind de alcoolism cronic, pauperii, cerşetorii şi vagabonzii, tuberculoşii, persoanele care au fost condamnate sau admit că au comis un delict sau prostituatele. Fiecare emigrant nu trebuia să răspundă la toate aceste întrebări. Ei răspundeau la atâtea câte erau nevoie până reuşeau să convingă, pozitiv sau negativ, pe inspector. Cei respinşi erau trimişi acasă.