Portret/Adrian Ionescu. De la cărţi SF la reţete culinare

Juristul băcăuan a obţinut numeroase premii pentru proză ştiinţifico-fantastică, iar visul său este să publice o carte de bucate. A fost muncitor la Combinatul de Prelucrare a Lemnului Bacău până la Revoluţie, apoi a intrat în presă, unde s-a impus prin acurateţea scrisului şi dezvăluiri senzaţionale, pentru ca în final să ajungă un jurist de mare succes.

În concluzie, se poate spune că şi cariera lui Adrian Ionescu a avut o traiectorie ştiinţifico-fantastică. Dacă perioada cât a fost „om al muncii“ şi ziarist a apus, realizările sale pe plan literar rămân de actualitate. „Mi-a plăcut întotdeauna să citesc romane ştiinţifico-fantastice. În timpul liceului aveam ore după-amiaza. Plecam de dimineaţă de acasă şi stăteam ore întregi la bibliotecă, unde citeam“, îşi aminteşte Adrian.

Prima lui creaţie a fost premiată cu 100 de lei

Atracţia pentru creaţiile SF l-a adus în 1984 în asociaţia „Clepsidra“, un club al pasionaţilor de literatură ştiinţifico-fantastică din Bacău. Aici a avut ocazia să se întâlnească cu oameni grei în domeniu, precum Răzvan Haritonovici, Ovidiu Bufnilă şi Alexandru Ungureanu.

„Atunci am început să scriu proză. Fiecare creaţie era citită la cenaclu şi de fiecare dată colegii mei o demontau bucată cu bucată.  O luam de la capăt, dar de fiecare dată mi se întâmpla la fel“, povesteşte scriitorul. Fire încăpăţânată, Adrian Ionescu a avut puterea să refacă orice creaţie şi uşor-uşor a învăţat şi secretul „atmosferei“ într-o operă SF. Prima operă de succes, o proză foarte scurtă, de o jumătate de pagină, a fost publicată într-un ziar din Iaşi.

„Am primit chiar şi un premiu, 100 de lei, din care am cumpărat şampanie şi cafea şi mi-am servit colegii. Simţeam că am apucat pe un drum greu, dar pe care mă aşteptau satisfacţii mari“, spune Adrian. Rezultatele  au venit din 1988, când a luat premiul special al juriului la un concurs organizat de revista „Ştiinţă şi tehnică“. Tot în acel an, una dintre lucrările sale a fost publicată în almanahul „Anticipaţia“, visul oricărui scriitor la acea vreme. 

„În 1989 am obţinut un alt premiu al juriului. După Revoluţie am participat la prima tabără de creaţie, la Timişoara, iar acolo am luat premiul I pentru proza «Lacrima neagr㻓, adaugă scriitorul.

„Nu poţi trăi din scris“

În perioada următoare, alte câteva premii au întregit palmaresul băcăuanului. De câţiva ani, Adrian nu a mai scris însă nimic. Motivează că nu mai are timp, iar proza SF nu se scrie uşor. Pentru unele dintre creaţiile sale a avut nevoie chiar de un an. „Nu poţi să trăieşti din scris. Scriitorii sunt oameni care trăiesc modest, chiar de pe o zi pe alta. Eu vreau ceva mai mult pentru mine şi familia mea“, încheie băcăuanul. 

_____________________

profil
născut. 7 noiembrie 1961, în Bacău.
studii. Facultatea de Drept, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu.
familie. Are doi copii.

întrebări şi răspunsuri
Te-ai descurajat vreodată, ai avut sentimentul că te lupţi cu morile de vânt?
Nu, eu sunt o persoană perseverentă. Cu proza SF mi-am propus calitate şi nu cantitate. Întotdeauna mi-am pus problema că poate într-o zi voi participa la un concurs internaţional şi trebuie să am o creaţie adecvată.  
Te vei mai aşeza vreodată la biroul de lucru?
Aşa sper! Am un proiect, dar nu ştiu când îl voi materializa. Mă gândesc să scriu un roman. „Răstignirea Marelui Hristos“ va fi titlul său. Am nişte personaje şi câteva dialoguri. Nu ştiu când o să-i vină vremea.

ce-i place
Chiar dacă este maestru în proza SF, Adrian Ionescu e ancorat în realitate. Îi plac  drumeţiile, îi place să se plimbe cu bărcuţa personală, să-şi plimbe copiii, dar mai ales să gătească. „Vreau să public o carte de bucate cu multe reţete personale. Acesta este visul meu“, mărturiseşte scriitorul. 

ce nu-i place
„Nu-mi place ca oamenii să-şi proiecteze mizeria asupra altora“, răspunde Adrian Ionescu. El mai spune că nu acceptă ca oamenii să fie judecaţi la grămadă, după cum îi este greu să suporte sărăcia semenilor.