FOTO Cum arăta staţiunea Moneasa în urmă cu 47 de ani
0Aflată la o distanţă de 110 km de Arad, staţiunea Moneasa a fost mereu vizitată de către arădeni. Foarte mulţi preferau pe vremea lui Ceauşecu să îşi petreacă acolo concediul. Supranumită „Perla Munţilor Apuseni” şi numită în limba maghiara Menyháza, adică „Oraşul Paradisului”, Moneasa este situată într-o mică depresiune, la poalele munţilor Codru-Moma, la altitudinea de 280 metri.
În 1835, „Descrierea geografică a comitatului Arad” menţionează pentru prima dată folosirea apelor termominerale din regiune. Într-un raport din 1854 stă scris că staţiunea a fost vizitată de 27 de vilegiaturişti. După ce Ministerul de Interne Imperial de la Viena i-a conferit titlul de staţiune balneară, pe 13 mai 1886, numărul de turişti a crescut, în anul 1895, la 2 000 de persoane. Printre familiile care îşi petreceau concediul la Moneasa pe vremuri se numără şi Negoiţescu.
Leonard Negoiţescu spune că de când se ştie an de an mergea la Moneasa cu familia. Asta se întâmpla până la Revoluţie că pe urmă nu au mai mers aşa de des. Acesta îşi aduce aminte că staţiunea era mereu plină, mai ales că nu existau atâtea locuri de cazare cum sunt astăzi.
„Stăteam pe unde se găsea cazare pentru că pe vremea aceia trebuia să faci programare foarte din timp. Stăteam la Hotelul Parc sau Moneasa. Prima oară la Parc, apoi a fost construit Hotelul Moneasa. Când nu se putea nici aşa, o mătuşă de-a mea care stătea la Arad vorbea din timp cu diferite persoane care ofereau cazare în case particulare. Întotdeauna plecam mulţumiţi”, îşi aminteşte Leonard.
Aglomerat era şi când vine vorba de mâncare. „Mergeam să mâncăm la cantină. Erau trei sesiuni pe zi, la masa de dimineaţă, la prânz şi seara. Te lăsa să intri în trei sesiuni pentru masă, atât de aglomerat era mereu. Adică la masa de dimineaţă se intra prima sesiune de la 8, a doua de la 9 şi a treia de la 10”, mai declară Leonard. În staţiune exista şi un paznic pentru a menţine ordinea.
„Staţiunea avea paznicul ei. Era prezent în acelaşi timp peste tot. Nu aveai voie cu bicicleta pe alei, nu aveai voie să pescuieşti în păstrăvărie sau în staţiune apele erau curate, tot timpul pline de păstrăvi, linişte, curăţenie. Lângă ştrand era o bibliotecă. Era mereu plină. Întodeauna luăm şi noi cărţi de acolo cu împrumut. Existau tot felul de tratamente, cu apă termală, împachetări în nămol. Exista o familie de fotografi care se plimba toată ziua cu aparatul de gât, a doua zi aveai fotografiile. Aveau un câine lup care ştia să stea la poze cu clienţii. Aveau un urs şi un cerb, o puşcă şi o pălărie de vânător ca şi recuzită. În fântâna arteziană din centru înotau păstrăvi. Era un vis care s-a transformat într-un coşmar din păcate.... Acum nimic nu mai este la fel. E şi foarte scump”, mai mărturiseşte Leonard.
Pe vremea aceea staţiunea era plină de comercianţi care aveau pe tarabe suveniruri cu Moneasa, făcute manual, cum ar fi: fluiere, scoici lipite între ele, obiecte pirogravate.
Leonard Negoiţescu spune că după Revoluţie staţiunea şi-a pierdut din farmec. Îşi aminteşte că stătea câte 10 zile la Moneasa, iar apoi mergeau câteva zile la Băile Lipova. Acesta era însoţit de familia lui şi a mătuşii sale.
Vă mai recomandăm: VIDEO Cum arăta staţiunea Mamaia în urmă cu 45 ani
S-a deschis sezonul estival în staţiunea Săcelu