Foto Cimitirul fără înmormântări. În ultima sută de ani au fost îngropați aici doar doi morți FOTO

Pecica (Arad) este unul dintre orașele din România în care la începutul anului 1870 s-au stabilit mai multe familii de evrei. În momentul de față există un cimitir martor al trecerii lor.

Este vorba despre 50 de familii de evrei, toţi comercianţi în Pecica (Arad). Cel dintâi lucru a fost să-şi ridice un templu impunător în plin centrul localităţii, pe strada principală, actuala Strada 2.

Familiile cele mai implicate, influente şi mai reprezentative erau, la acea vreme, Éliás, Kuliner şi Schreier. Acestea au înfiinţat comunitatea religioasă evreiască, iar primul rabin a fost Adolf Schreier.

Despre existența lor în Pecica au strâns date Dacian Don și Camelia Chifor, doi arădeni care au luat la pas orașul pentru a afla povești interesante.

Camelia Chifor a scris și o carte care cuprinde aceste date: „Istoricul vieţii bisericeşti din Pecica“, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, 1996. De asemenea, informații despre evreii din localitate se găsesc și în Monografia Pecica, Ed. Concordia, Arad, 2007  și în Mici oraşe/mari sate din sud-vestul României de Teodor Octavian Gheorghiu.

„În cartea funciară numărul 1363 Rovine (Pecica Maghiară), la numărul topografic 29 există inscripţia că terenul pentru sinagogă a fost cumpărat în ziua de 10 mai a anului 1870, an în care a şi început zidirea templului mozaic. Clădirea masivă şi deosebit de frumoasă a fost edificată, arhitectonic, în stil compozit, cu elemente romanice şi bizantine. O adevărată bijuterie. Astăzi, ea nu mai există. A fost demolată la exact un secol de la construirea ei, în anul 1970, când s-a hotărât demolarea tuturor sinagogilor din judeţ, printr-o Dispoziţie a şefului-rabin Dr. Moses Rosem, valabilă, de altfel, pentru toată ţara, unde nu mai locuiesc evrei, iar terenurile să se vândă. La Pecica terenul nu s-a vândut. A rămas în picioare doar sala de şedinţă şi locuinţa în care, pe vremuri, trăia rabinul. (aceste încăperi au folosit, decenii întregi, ca magazin şi magazie de materiale de construcţii)”, afirmă Camelia Chifor.

Aceasta spune că terenul gol de pe care a fost şters un templu dă un aer trist străzii. A rămas doar gardul, original, ce-i drept, care aminteşte de viaţa unor oameni care au făcut, aici, un secol de comunitate. Şi câteva băncuţe care se află, acum, la Capela Romano-Catolică Pecica.

„Odinioară, a existat, aici, o viaţă semită foarte închegată şi foarte avansată. Familiile evreilor din Pecica, devenite foarte numeroase şi foarte bine situate materialiceşte, au ajuns să deţină aproape întreg comerţul. A existat şi o şcoală confesională israelită, despre care ştim că a funcţionat în Pecica Maghiară până la 1 septembrie 1901. Din acest an, copiii evreilor din Pecica Română şi Pecica Maghiară, având limba maternă maghiara, au frecventat şcolile de stat din Pecica Maghiară, unde au beneficiat de ore de religie mozaică”, mai adaugă Camelia.

În 21 iunie 1941, toţi evreii din mediul rural au fost evacuaţi din localităţile lor, printr-o Dispoziţie dată de însuşi generalul Ion Antonescu şi au fost obligaţi să se mute în oraşe.

Norii negri ai celui de-Al Doilea Război Mondial umbresc foarte mult viaţa economică, socială şi culturală a localităţii. Conflicte armate importante nu au loc la Pecica, dar aceasta era pe traseul deplasării trupelor aflate în conflict.

Trupele, în mişcarea lor, produc multe nelegiuiri prin rechiziţionări de animale, cereale, alimente, mijloace de transport, schimburi de animale (sunt lăsaţi caii bătrâni şi slăbiţi ai armatei şi se iau animalele frumoase ale sătenilor în schimbul unei adeverinţe).

Comunitatea de evrei este distrusă prin deportarea acestora; industriile conduse de aceştia dispar şi nu se mai refac nici după terminarea războiului.

La Pecica s-a întors o singură familie

Ulterior, a existat posibilitatea ca fiecare să se întoarcă, însă evreii nu s-au mai întors. La Pecica a revenit o singură familie – Kuliner, care a avut şi cea mai mare moară de aici.

Majoritatea, însă, nu au rămas nici în Arad, au emigrat în Israel sau Palestina, unde trăiesc şi acum, iar două familii au plecat în SUA.

În prezent, nu mai există niciun evreu în Pecica.

„În Pecica există şi un cimitir evreiesc situat la vechiul număr 1032, unde se află 221 de morminte, singurele martore ale trecerii evreilor pe aici. În ultima sută de ani au avut loc doar două înmormântări. Vancsik Ecaterina a îngrijit, multă vreme, mormintele şi cimitirul.  Documentele şi patrimoniul fostei comunităţi evreieşti din Pecica au fost transferate la Oradea, la ordinul rabinului-şef”, a declarat Dacian Don.