Cum au evoluat standardele de frumuseţe de-a lungul istoriei şi în ce epocă femeile plinuţe erau considerate ideale

Femeia ideală este, astăzi, femeia cu corp atletic, sâni mari, posterior apetisant şi picioare subţiri. În trecut, standardele de frumuseţe erau cu totul altele şi au existat epoci în care femeile plinuţe erau considerate femeile ideale.

De-a lungul istoriei, standardele de frumuseţe s-au schimbat de la o epocă la alta. Ceea ce înţelegem astăzi prin corp ideal sau femeie ideală era cu totul şi cu totul diferit în urmă cu sute de ani. De la formele rubensiene surprinse în picturi celebre de pictori renascentişti, până la siluetele silfide de astăzi, standardele de frumuseţe au trecut, de a lungul epocilor, prin nenumărate transformări.

Conceptul de ”femeie ideală” a existat încă din perioada antică. În Egiptul Antic erau socotite ideale femeile care aveau siluete suple, picioare lungi, talie înaltă şi umeri mici. În ceea ce priveşte figura, erau considerate ideale femeile cu faţa simetrică.

Grecii antici aveau şi ei un standard de frumuseţe ideală. La greci, spre deosebire de egipteni, femeile frumoase erau cele grăsuţe, corpolente şi cu pielea deschisă la culoare. 

În aceleaşi vremuri îndepărtate, în China, standardele de frumuseţe erau diferite. Femeia ideală erau mică de statură, delicată, avea un corp suplu, tenul deschis, părul negru şi tălpile picioarelor cât mai mici. Standardul privind picioarele mici a continuat să fie un criteriu al frumuseţii ideale vreme de multe secole la chinezi. 

Epoca Renaşterii a schimbat standardele de frumuseţe. Femeia ideală însemna femeia voluptoasă, cu forme rotunjite, cu sâni mari, păr deschis la culoare, piele albă, buze roşii şi frunte înaltă. Femeia ideală, aşa cum era ea văzută în epocă, a fost pictată de artiştii renascentişti în tablouri rămase celebre până în zilele noastre.

Între 1800-1900, standardele de frumuseţe s-au schimbat din nou, odată cu moda. Femeile frumoase avea talie de viespe, nu neapărat de la natură, ci cu ajutorul corsetelor strâmte menite să creeze iluzia unei siluete clepsidră. Femeile frumoase avea neapărat părul lung, pielea albă şi sânii mari.

După 1900, standardele de frumuseţe s-au schimbat radical. Femeile au început să poarte sutien pentru aplatizarea sânilor şi rochii tip sac, care ascundeau silueta. Femeia ideală din 1920 avea părul scurt tip bob, pieptul plat şi un corp armonios.

După 1930, perioada de strălucire a Hollywood-ului, femeia ideală a devenit cea sexy, cu forme pline, talie subţire, sâni mari şi şolduri preominente. A fost perioada în care standardele de frumuseşte au început să fie definite după aspectul anumitor vedete la modă.

În anii 1960, femeia ideală trebuia să fie slabă şi înaltă, cu picioare subţiri şi talie mică. Corpurile atletice şi din ce în ce mai slabe au început să fie văzute drept ideale în anii 90, anii în care frumuseţea ideală a început să fie definită după aspectul modelelor de pe podiumurile de modă.

Femeia ideală din prezent, după standardele actuale de frumuseţe, înseamnă abdomen plat, sâni mari, coapse subţiri, posterior apetisant  şi siluetă atletică. Cum toate cerinţele idealului de frumuseţe din prezent sunt foarte greu de atins, multe dintre reprezentantele sexului frumos apelează la operaţii estetice pentru a-şi adapta aspectul la actualele standarde de frumuseţe.