Șpaga într-un oraș din Transilvania, în urmă cu 100 de ani: „O boală viguroasă”. Se numea „bacșiș” și era peste tot
0România are o istorie veche a șpăgii, care trebuia dată chiar și pentru lucruri banale. În urmă cu 100 de ani, într-un oraș din Transilvania mita era denumită „bacșiș” și era considerată o „boală viguroasă”.
„Fără bacșiș nici dreptatea nu ți-se recunoaște. Cu bacșiș, și cu nedreptul puteai câștiga”, scrie ziarul Alba Iulia, într-un articol din 1929, făcut public de Serviciu Județean al Arhivelor Naționale Alba.
Bacșișurile erau extinse peste tot și erau prezente mai ales în domeniul vamal. Guvernul condus de Iuliu Maniu a încercat să le combată cu o circulară.
„Bacșișurile și prețurile erau o specialitate românească. Ca o boală viguroasă, domneau întreaga societate românească. Începuse a trece chiar și în provinciile unificate. Fără bacșiș nici dreptatea nu ți se recunoștea. Cu bacșiș și nedreptul, puteai câștiga. Guvernul Maniu le dă însă și acestora de hac. Dl. Ministru Madgearu a dat o circulară prin care se opresc strict bacșișurile la oficiile vamale dele granițe și din lăuntrul țării. În alte resorturi vor urma dispoziții asemănătoare”, se preciza în articolul publicat în ziarul Alba Iulia, în anul 1929.
Evoluția corupției în România s-a aflat într-o permanentă interdependență cu evoluția societății, devenind treptat un model comportamental. Conform literaturii de specialitate, corupția a început să se răspândească odată cu influențele bizantine și, apoi, odată cu emigranții greci din Fanar, care au adus în Țară Românească modă că funcțiile să fie cumpărate. Această modă a fost imediat preluată și adaptată de boierii dornici de îmbogățire și de putere.
Nici introducerea salarizării de către domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat și nici reforma judiciară din perioada domniei lui Alexandru Ipsilanti nu au putut îndepărta acest obicei. Corupția era deja un mod de trăi, iar cei care aveau slujbe câștigau atât din salariu, cât și din șpăgi.
Acte foarte mari de corupție, care și-au pus amprenta asupra societății, au avut loc și în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, precum și în cea a regelui Carol al II-lea și, deși s-a încercat permanent înlăturarea corupției, prin diferite reforme, această s-a adâncit mai mult, având continuitate în timp și creând un cerc vicios de care nici astăzi nu se mai poate scăpa.