Povestea unui veteran de război care a stat patru ani prizonier la ruşi. Vasile Muntean a împlinit 100 de ani
0Un veteran de război din comuna Ohaba, judeţul Alba, a împlinit vârsta de 100 de ani. Vasile Muntean a stat prizionier într-un lagăr rusesc timp de patru ani.
Căpitanul (rtg) Vasile Muntean s-a născut la data de 12 decembrie 1921, într-o familie de ţărani autentici, din satul Ohaba, judeţul Alba.
A fost încorporat în 1943 la Regimentul 82 Infanterie Târnăveni, alături de mulţi consăteni, printre care şi un alt veteran recent decedat, Laurean Deac. Pe frontul din Rusia, dar şi în lagăre, au murit din satul lor 42 de soldaţi, iar pe frontul din Apus, alţi 31, în total satul Ohaba având 73 de eroi căzuţi în cel de al Doilea Război Mondial.
În primăvara lui 1944 sunt trimişi pe front în Moldova, iar bombardamentele americane de la Braşov i-au prins pe drum. Vasile Muntean povesteşte că atunci a văzut pentru prima dată ce înseamnă războiul. Liniile de cale ferată făcute praf, vagoanele şi locomotivele distruse şi un număr mare de oameni morţi, a fost imaginea de groază din debutul unei experienţe pe care nu a uitat-o niciodată.
A fost instruit ca încărcător la arma mitralieră ZB, cu banda de 100 de cartuşe, deservită de cinci soldaţi. În aprilie 1944, regimentul se aşează la Ţubucani, un sat din judeţul Neamţ, în apropierea unei ferme de armăsari, folosiţi special pentru front. În 23 august 1944 aude de armistiţiu, însă pe 25 august sunt înconjuraţi de ruşi şi duşi la Bălţi, peste Prut, iar de acolo în lagăr.
După trei săptămâni, soldaţii prizonieri sunt puşi într-un vagon şi duşi la Krasna Luci, în Donbas. Jumătate dintre prizonieri erau români, iar ceilalţi nemţi. În prima iarnă, povesteşte eroul Vasile Muntean, au murit foarte mulţi soldaţi. Unde a fost dus el erau aproximativ 2.000 de prizonieri, alături de care lucrau la refacerea unei uzine electrice, dar şi în mina de cărbune. Condiţiile de trai erau precare, fiind siliţi să doarmă într-un dormitor cu 200 de prizonieri. În prizonierat, Muntean îşi aduce aminte că a avut un trai mai bun când îi duceau la colhoz la lucru. În prima iarnă, 1944-1945, nu aveau foc în dormitor, iar prizonierii mureau de frig.
În 28 septembrie 1948 a fost eliberat din prizonierat şi s-a întors acasă la Ohaba, unde s-a căsătorit.
”La ceas aniversar, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 100 de ani, armata română i-a fost alături din nou, în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru faptele sale eroice. I-au adresat urări de bine elevi militari şi cadre de la Colegiul Naţional Militar «Mihai Viteazul» din Alba Iulia şi reprezentanţi ai Cercului Militar Alba Iulia. I-au mai fost alături familia şi cei care îl îngrijesc cu responsabilitate. Activitatea face parte din cadrul proiectului de omagiere şi aniversare al veteranilor de război «Credinţă şi patrie - Mărturisiri ale veteranilor de război»”, au transmis cei de la Cercul Militar Judeţean.