Cimitirele dacice din Munţii Sebeşului în care se păstrează tradiţii de mii de ani

În satele din Munţii Sebeşului, ţăranii cred cu tărie că sufletele morţilor trec în lumea de dincolo sub formă de pasăre.

Motivul „păsării suflet” se pune numai la stâlpul 

bărbaţilor morţi necăsătoriţi. ”Semnificaţia acestui «porumbel» este strâns legată de mentalitatea arhaică a poporului, care îşi imaginează sufletul sub formă de pasăre, credinţă la fel de veche a popoarelor indo-europene”, afirmă folcloristul, originar din această zonă a ţării, într-o monografie despre localităţile din zona Văii Sebeşului. 

Printre motivele sculptate pe stâlpi apar cel mai des elemente din credinţa dacilor: porumbelul, ”floarea vieţii”, soarele, luna, stelele, elementele geometrice. În aceste state există credinţa că acest motiv tradiţional se pune numai la bărbaţi, pentru că bărbatul e stâlpul casei.

Stâlpii sunt ciopliţi din lemn tare, de stejar, salcâm sau frasin, că să reziste mai mult. Au o grosime de 15/15 cm şi sunt frumos ornaţi, cu tăieturi şi crestături. La un astfel de stâlp se lucra de obicei zile şi, drept răsplată, cioplitorul primea o oaie.Aşa se face că se găsesc, încă, în picioare, stâlpi de 70-80 de ani, chiar şi mai vechi.

La romani era tradiţia de a pune la căpătâiul unui soldat mort un stâlp cu o pasăre de lemn îndreptată spre ţara de baştină, pentru ca sufletul să se poată întoarce pe meleagurile natale. Obiceiul a fost preluat de populaţia dacă şi transmis mai departe din generaţie în generaţie. Faptul că este vorba de un obicei dacic cu elemente romane o demonstrează prezenţa stâlpilor funerari mai ales în zona Munţilor Sebeşului şi a Munţilor Oraştiei, unde a fost centrul civil şi spiritual al civilizaţiei dacice. 

Citiţi şi:

Ciudaţii din bisericile Transilvaniei: „Fantoma“, „somnambulul“ şi „împăratul roşu-galben“

Torturi cumplite aplicate în Transilvania în vremea reginei Maria Terezia. Cum „acţionau“ menghina, vinciul, întinderea pe scară, frângerea pe roată