Un român din zece trăieşte în oraşe care stau să moară
0În următorii 30 de ani există riscul ca localităţile mici şi mijlocii din România să se confrunte cu o criză de supravieţuire. Victoria, Bălan, Moldova Nouă şi Zimnicea sunt oraşe care au cunoscut o puternică dezvoltare industrială în vremea comunistă. Acum, ele au intrat într-un declin dramatic.
Un român din 10 trăieşte în oraşe ce riscă să se confrunte cu o criză de supravieţuire în următorii 30 de ani, este concluzia cercetării „Apusul industriei socialiste şi oraşele mici ale României", realizată de Societatea Academică din România (SAR). Experţii SAR avertizează că şansele ca oraşele mici şi mijlocii din România să ajungă într-o situaţie critică sunt de aproximativ 50%.
ANALIZĂ SAR: Viitorul oraşelor mici în România
Cele mai expuse sunt oraşele monoindustriale apărute în jurul industriei extractive precum Moldova Nouă (Caraş-Severin) şi Bălan (Harghita), dar există şi comunităţi dependente de industrii energofage ca Victoria (Braşov) şi Zimnicea (Teleorman). „Studiul arată că soluţiile de tip clişeu nu rezolvă problemele complicate, iar lamentările nu-şi au locul", a spus Sorin Ioniţă, unul dintre coautorii studiului. Cercetarea relevă că la nivelul UE nu există soluţii şablon care odată aplicate să ducă automat la schimbarea în bine a vieţii locuitorilor dintr-o zonă aflată în declin.
Bălan, supravieţuire grea
Ioniţă consideră că cea mai interesantă evoluţie este cea a oraşului Bălan, o comunitate minieră de circa 7.500 de oameni, aflată în Munţii Harghitei. Localitatea a fost înfiinţată la începutul secolului al XVI-lea de mineri în căutare de cupru. Până în 1967 a fost o aşezare semitemporară cu numai câteva sute de locuitori maghiari. Închiderea după 1989 a minei a avut un efect catastrofal: numărul angajaţilor a scăzut cu 90%, iar aproape jumătate dintre locuitori au părăsit oraşul.
Victoria, invenţia comuniştilor
Oraşul Victoria a apărut în 1949 sub numele de Colonia Ucea sau Ucea Roşie. De la început a fost un exemplu de oraş inventat după tipicul sovietic, monoindustrial şi implantat pe un loc gol. Aşezarea a ajuns cunoscută drept colonie muncitorească abia după război şi cuprindea salariaţii uzinelor Ucea rebotezate Combinatul Chimic Victoria. În 1956, la prima numărătoare, oraşul avea 2.700 de locuitori, iar 20 de ani mai târziu orăşelul avea 8.200.
CITEŞTE ŞI:
Competiţie naţională pentru studenţi menită să dezvolte oraşul Victoria
După 1989 inevitabilul s-a produs: prăbuşirea industriei grele a dus la dezmembrarea combinatului, iar şomajul a marcat puternic oraşul. Locuitorii s-au împuţinat între 1995 şi 2010 cu 20%, cei mai mulţi tineri alegând să plece la muncă în Italia, Spania şi Germania.
Zimnicea, demolată 80%
Atestată documentar încă din 1385 şi cu vestigii din epoca geto-dacă, Zimnicea a fost demolată în proporţie de 80% de autorităţile locale comuniste care au declarat-o grav afectată de cutremurul din 1977. Deşi adevărul era altul, la anunţul vizitei lui Ceauşescu, cea mai mare parte a oraşului vechi a fost demolată. Localitatea a fost refăcută în stil comunist şi a fost puternic industrializată, cu fabrică de ţevi sudate, de mobilă, de prefabricate din beton, de textile, agricultură şi zootehnie. Populaţia număra la sfârşitul anilor 1980, 17.000 de persoane. În 1990, mare parte din industria locală a dat faliment. Astăzi, Zimnicea depinde în mare parte de Interagro, firmă din industria agro-alimentară. Populaţia a intrat pe o pantă descendentă, mulţi găsind soluţia supravieţuirii în agricultură sau plecând la muncă în Spania şi Italia.
Moldova Nouă, oraş mineresc
Moldova Nouă a devenit oraş în 1956. Atestată documentar din secolul al XVII-lea, localitatea a fost supusă urbanizării intensive în perioada comunismului pe fondul dezvoltării industriei miniere. De la 3.500 de locuitori în 1956, oraşul ajunge la 16.000 în 1989. Programul de restructurare a industriei miniere după Revoluţie a dus la scăderea cu 80% a ratei de ocupare. Problemele economice şi sociale ale oraşului au fost complicate de nivelul crescut de poluare datorat tehnicilor învechite de exploatare. Serbia a cerut României să ia măsuri pentru reducerea poluării cu praf de cupru, zinc, mangan şi plumb care afectează locuitorii din partea sârbească a Dunării. Studiul arată că încercările de privatizare nu au dus la schimbarea situaţiei.
Statul, responsabil de situaţia creată
„În cazul oraşelor socialiste create artificial, statul poartă responsabilitatea ultimă a situaţiei de azi, mulţi dintre locuitori nu au venit aici de bunăvoie în deceniile de industrializare", subliniază analiza SAR.