Biomarkeri pentru depresie. Algoritmul care prezice dacă o persoană se recuperează după depresie

Recuperarea după depresie poate fi greu de măsurat. O nouă cercetare privind stimularea cerebrală profundă arată cum biomarkerii ar putea oferi date în acest sens și ar putea contribui la o mai mare precizie a tratamentului, potrivit theconversation.com.

În cazul majorității afecțiunilor medicale, medicii pot efectua măsurători direct cu privire la partea corpului care este tratată. De exemplu, pot măsura tensiunea arterială pentru bolile cardiovasculare. Modificările măsurabile servesc drept biomarkeri obiectivi ai recuperării,  oferind informații valoroase despre modul în care trebuie îngrijit pacientul sau despre cum răspunde acesta la tratament.

Pentru depresie și pentru alte tulburări psihiatrice însă, medicii se bazează pe răspunsurile pacienți despre simptomele lor. Atunci când un pacient tratat pentru o astfel de problemă îi spune medicului său că experimentează emoții negative, medicul nu poate ști cu exactitate dacă acest lucru se întâmplă pentru că pacientul său recidivează în depresie sau pentru că a avut o zi proastă, așa cum are toată lumea uneori.

Doi neuroingineri  - Christopher Rozell, profesor de inginerie electrică și informatică, Georgia Institute of Technology și Sankaraleengam Alagapan, cercetător științific în inginerie electrică și informatică, Georgia Institute of Technology - au identificat, într-un studiu publicat recent în revista Nature, potențiali biomarkeri pentru stimularea cerebrală profundă, care ar putea într-o bună zi să îi ghideze pe clinicieni și pacienți în luarea deciziilor de tratament pentru cei care folosesc această abordare pentru a atenua depresia rezistentă la tratament.

Algoritmul lor a reușit să prezică dacă o persoană se află într-o recuperare stabilă, cu o precizie de 90% 

Echipa lor de cercetare a urmărit să identifice modificări specifice în activitatea cerebrală care ar putea servi drept biomarker pentru a măsura în mod obiectiv cât de bine ajută stimularea cerebrală profundă pacienții cu depresie.

În cadrul cercetării a fost monitorizată activitatea cerebrală a 10 pacienți care au primit stimulare cerebrală profundă pentru depresia severă rezistentă la tratament timp de șase luni.

La sfârșitul celor șase luni, 90% dintre pacienți au răspuns la terapie - definită printr-o reducere a simptomelor cu cel puțin jumătate - și 70% erau în remisiune, ceea ce înseamnă că nu mai îndeplineau criteriile pentru depresia clinică.

Ca să identifice un potențial biomarker, cercetătorii au dezvoltat un algoritm care a căutat modele de modificări ale activității cerebrale pe măsură ce pacienții se recuperau și au constatat că există schimbări coordonate în diferite frecvențe prezente în activitatea electrică din zona creierului stimulată.

Folosind aceste modele, algoritmul a reușit să prezică dacă o persoană se află într-o recuperare stabilă, cu o precizie de 90% în fiecare săptămână.

„În mod interesant, am observat că unele părți ale acestui tipar s-au deplasat în direcția opusă mai târziu în terapia de stimulare, în comparație cu tiparele de la începutul terapiei. Această constatare oferă dovezi că recuperarea pe termen lung se datorează faptului că creierul se adaptează la stimulare printr-un proces numit plasticitate, mai degrabă decât ca efect direct al stimulării în sine”, au explicat cercetătorii pentru sursa citată.

Cercetătorii au observat și alți potențiali biomarkeri care merită să fie investigați în continuare.

Cum ar putea acesti biomarkeri să îmbunătățească deciziile de tratament

Depresia clinică este o afecțiune care provoacă suferințe personale și sociale semnificative și, în ciuda numeroaselor tratamente disponibile, aproape 30% din cei 8,9 milioane de adulți americani care iau medicamente pentru depresia clinică continuă să aibă simptome.

Stimularea profundă a creierului este una dintre terapiile alternative pentru depresia rezistentă la tratament pe care cercetătorii o investighează. Studiile au arătat că stimularea cerebrală profundă poate oferi o ameliorare eficientă și pe termen lung pentru unii pacienți.

Aprobată pentru alte afecțiuni, cum ar fi boala Parkinson, stimularea cerebrală profundă  rămâne o terapie experimentală pentru depresia rezistentă la tratament. 

Ar putea avertiza că pacientul va avea o recidivă cu câteva săptămâni înainte ca medicii să o constate

Autorii studiului spun că găsirea unui biomarker obiectiv care să măsoare recuperarea în depresie are potențialul de a îmbunătăți deciziile de tratament.

„De exemplu, un pacient din studiul nostru a avut o recidivă după câteva luni de remisiune. Dacă un biomarker ar fi fost disponibil la momentul respectiv, echipa clinică ar fi fost avertizată că pacientul avea o recidivă cu câteva săptămâni înainte ca anchetele standard ale simptomelor să arate că ceva nu era în regulă. Un astfel de instrument ar putea ajuta clinicienii să intervină înainte ca o recidivă să devină o urgență”, spun cercetătorii  potrivit theconversation.com.  

Rezultatele studiului lor se bazează pe un eșantion mic de pacienți, iar cercetătorii spun că este important să se investigheze în continuare în ce măsură acestea pot fi aplicate la alți pacienți și la dispozitive mai noi de stimulare cerebrală profundă.