Analiză Prețul capitulării. Cum s-a transformat războiul lui Trump împotriva Iranului într-o notă de plată de 24 de miliarde de dolari
0Pentru un lider care și-a construit imaginea pe ideea forței absolute, imaginea nu ar putea fi mai dezastruoasă: Washingtonul se pregătește să elibereze miliarde de dolari tocmai către regimul împotriva căruia s-a aflat în război.
Aceasta este realitatea dură cu care se confruntă Donald Trump. Ani la rând, liderul de la Casa Albă l-a criticat vehement pe Barack Obama pentru că a trimis „paleți cu bani gheață” Teheranului în cadrul acordului nuclear din 2015. Astăzi, istoria se repetă într-un mod ironic, iar suma pe care Trump este nevoit să o ia în calcul se ridică la 24 de miliarde de dolari – din care jumătate ar urma să fie plătită în avans. În schimbul acestor fonduri, SUA ar obține doar un memorandum de înțelegere menit să pună capăt unui conflict de două luni, pe cât de costisitor, pe atât de dureros din punct de vedere politic, scrie The Telegraph.
Deși negocierile sunt în desfășurare și detaliile rămân flexibile, o astfel de rezoluție reprezintă o recunoaștere implicită a eșecului. La 28 februarie, încălcându-și promisiunile din campanie, Trump a târât America într-un război. Având doar Israelul alături pe plan militar și fiind lipsit de sprijinul diplomatic al aliaților tradiționali, președintele american promisese o victorie rapidă și distrugerea definitivă a ambițiilor nucleare ale Iranului.
În realitate, cu prețuri record la petrol și spectrul unei recesiuni globale mai aproape ca oricând după pandemia din 2020, „pacea” lui Trump înseamnă returnarea unor fonduri uriașe către un regim pe care promisese să îl îngenuncheze, dar care rămâne bine poziționat la Teheran.
Un document vag și riscuri majore pe plan intern
Problema Casei Albe nu este doar de ordin financiar. Mesajul trimis alegătorilor americani este contradictoriu și extrem de riscant, în condițiile în care Washingtonul trece de la retorica de război la febra alegerilor parlamentare parțiale (midterms).
Banii eliberați nu garantează un tratat de pace solid, ci mai degrabă un document cadru de o singură pagină, destinat exclusiv „negocierilor viitoare”. Acest deznodământ este extrem de departe de obiectivele ambițioase anunțate de Trump de la reședința sa din Mar-a-Lago, când promitea:distrugerea industriei de rachete a Iranului;eliminarea grupărilor proxy din regiune și înlăturarea regimului de către propriul popor.
Niciunul dintre aceste puncte nu se regăsește în textul actual, rezolvarea lor fiind amânată pentru o perioadă de tranziție de 30 până la 60 de devize. Mai mult, președintele a început deja să își nuanțeze pretențiile inițiale privind uraniul îmbogățit al Iranului. Într-o postare pe platforma Truth Social, Trump a sugerat că materialul nuclear nu mai trebuie neapărat transferat în SUA, ci poate fi distrus „la fața locului” sau într-o altă locație, sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Labirintul legal și nemulțumirea din tabăra republicană
Pe lângă complexitatea politică, deblocarea celor 24 de miliarde de dolari reprezintă un coșmar juridic. Doar două miliarde din activele iraniene sunt înghețate direct în SUA. Restul sumei face parte dintr-un pachet mai mare, de aproximativ 100 de miliarde de dolari, blocat în conturi internaționale prin sancțiuni ONU. Pentru eliberarea banilor, Washingtonul va trebui să ridice parțial aceste sancțiuni și să colaboreze cu guverne străine pentru a crea un „mecanism complex” care să asigure că fondurile nu vor finanța din nou programul nuclear sau grupările paramilitare.
Între timp, în interiorul mișcării MAGA, pe al cărei sprijin Trump se bazează orbește, ideea unei concesii financiare în fața Teheranului este văzută ca o capitulare. Aliații președintelui consideră gestul o recompensă nejustificată pentru un regim care a șantajat întreaga planetă prin blocarea Strâmtorii Ormuz și care a aruncat în aer piețele energetice.
Frustrarea este vizibilă și la nivelul Congresului. Roger Wicker, președintele Comisiei pentru Servicii Armate din Senat, a criticat dur această strategie. Zvonurile privind un armistițiu de 60 de zile – bazat pe credința naivă că Iranul va negocia cu bună-credință – ar fi un dezastru. Tot ce s-a obținut prin Operațiunea Epic Fury ar fi irosit pentru nimic”, a avertizat senatorul republican.
Pentru Donald Trump, liderul care a promis o victorie zdrobitoare, acest transfer masiv de fonduri riscă să nu mai arate ca o campanie militară de succes, ci ca plata unei răscumpărări umilitoare pentru a opri o hemoragie politică și economică de proporții.
Războiul din cifre: Nota de plată a conflictului americano-iranian depășește 29 de miliarde de dolari în doar trei luni
Conflictul din Orientul Mijlociu intră în cea de-a patra lună, în timp ce negociatorii încearcă deopotrivă să găsească o formulă care să paveze calea către o pace durabilă. Discuțiile din culise gravitează în jurul revizuirii succesive a unor proiecte de acord menite să restabilească libertatea de navigație prin Strâmtoarea Hormuz și să ridice blocadele reciproce, condiții esențiale pentru a trece la spinoasa problemă a dosarului nuclear.
Cu toate acestea, bilanțul celor trei luni de confruntări este seismic: aproximativ 7.000 de morți în regiune, perturbări majore în economia mondială și peste un milion de persoane strămutate. Toate acestea fără ca Donald Trump să își fi îndeplinit vreunul dintre obiectivele strategice anunțate.
Dacă Pentagonul evaluează oficial costurile directe la 29 de miliarde de dolari, analiștii avertizează că nota de plată reală, incluzând costurile ascunse, ar putea atinge astronomica sumă de 1.000 de miliarde de dolari.
Pentagonul subestimează realitatea din teren
Conform datelor prezentate de Jules Hurst III, directorul financiar al Pentagonului, costul războiului împotriva Iranului a crescut cu 4 miliarde de dolari doar în ultimele săptămâni, ajungând la un total de 29 de miliarde de dolari. Creșterea este pusă pe seama cheltuielilor logistice generale și a înlocuirii muniției utilizate în teatrul de război. Deși Washingtonul evită să ofere o defalcare detaliată, cifrele indică o cheltuială medie zilnică de 386,67 milioane de dolari.
Totuși, experții independenți afirmă că această evaluare reprezintă doar „vârful icebergului”. Profesorul Linda Bilmes, specialist în politici publice la Harvard Kennedy School și fost oficial în administrația Clinton, explică faptul că Pentagonul folosește un sistem de calcul înșelător:
„Cifra de 29 de miliarde de dolari se bazează pe valoarea istorică de inventar a munițiilor, nu pe costul actual de înlocuire, care este mult mai mare”, subliniază Bilmes.
Rachetele Tomahawk: Evaluate în inventar la circa 2 milioane de dolari bucata, înlocuirea lor pe piața actuală costă între 3 și 3,5 milioane de dolari.
Sistemele Patriot: Modelele vechi figurau cu 1-2 milioane de dolari, însă noile variante costă între 4 și 5 milioane de dolari.
Conform datelor Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), de la declanșarea ostilităților pe 28 februarie, armata americană a lansat peste 1.000 de rachete Tomahawk și între 1.060 și 1.430 de rachete Patriot. Printr-o contabilitate de angajament reală, costul inițial s-ar tripla instantaneu.
La acestea se vor adăuga pe termen lung reconstrucția infrastructurii diplomatice și militare afectate (estimată la 300 de miliarde de dolari), pensiile de invaliditate pentru veterani și dobânzile uriașe pentru creditele prin care Washingtonul finanțează acest război. „Nu există nicio șansă ca suma totală să fie mai mică de 1000 de miliarde de dolari”, conchide profesorul de la Harvard.
Costul uman
Dincolo de ecuațiile financiare, tragedia umană se adâncește de la o zi la alta. Cel puțin 7.053 de persoane și-au pierdut viața din 28 februarie încoace, conform centralizărilor locale.
Deși pe frontul iranian un armistițiu fragil a intrat în vigoare la 8 aprilie, reducând considerabil numărul atacurilor aeriene de intensitate maximă din luna martie, ambele tabere continuă să aducă acuzații de încălcare a trupelor. În paralel, în Liban, încetarea focului convenită pe 17 aprilie între Israel și Hezbollah este constant încălcată.
Organizația Human Rights Activists in Iran (HRA) a documentat pe teritoriul iranian cel puțin 3.636 de decese (dintre care 1.701 civili și 1.221 militari). Reprezentanții Crucii Roșii avertizează că trauma este profundă, cererea pentru servicii de asistență psihologică crescând cu peste 200%.
La rândul său, Ministerul Sănătății din Liban a raportat 3.213 morți și aproape 10.000 de răniți de la reluarea ostilităților cu Israelul. Peste un milion de libanezi au fost forțați să își părăsească locuințele, generând o criză masivă a refugiaților.
Nici armata americană nu a scăpat neatinsă: Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a confirmat decesul a 13 militari și rănirea altor 300, șase dintre aceștia pierzându-și viața în urma prăbușirii unui avion de realimentare în Irak. Schimburile de lovituri transfrontaliere au provocat victime și în Israel (23 de morți), Irak (118 morți) sau Emiratele Arabe Unite.
Spectrul sărăciei globale
Unde se va opri această undă de șoc? Estimările ONU arată sumbru. Din cauza blocajelor economice și a exploziei șomajului regional, aproximativ 4 milioane de oameni din Orientul Mijlociu riscă să fie împinși sub pragul sărăciei.
Efectele sunt însă globale: la nivel mondial, alte 30 de milioane de persoane ar putea cădea în sărăcie extremă din cauza perturbărilor majore în lanțurile de aprovizionare cu combustibil și fertilizatori, vitale pentru agricultura planetară. Războiul lui Trump din Orientul Mijlociu își trimite astfel facturile mult dincolo de granițele Washingtonului sau ale Teheranului.