Iranul, sub o liniște impusă: soldați pe străzi și avertismente din difuzoare. La ce să ne așteptăm?

Străzile Teheranului, cândva pline de protestatari care cereau sfârșitul regimului, au fost golite. În locul lor, au apărut forțele de securitate, motocicletele miliției și mesajele amenințătoare transmise din difuzoare. După reprimarea violentă a unei revolte naționale fără precedent în ultimii 40 de ani, autoritățile iraniene încearcă să restabilească controlul total, într-o atmosferă descrisă de localnici drept „lege marțială nedeclarată”, scrie The Wall Street Journal.

În ultimele zile, membri ai miliției pro-guvernamentale Basij au patrulat cartierele Teheranului pe motociclete, strigând avertismente directe către populație. „Nu ieșiți din case! Tragem!”, spun rezidenții capitalei că au auzit. Un student la Medicină povestește că a numărat cel puțin cinci bănci vandalizate în timpul confruntărilor. Multe magazine sunt încă închise, iar universitățile – epicentrul protestelor – rămân suspendate.

Liniștea care s-a așternut reflectă eficiența represiunii rapide și sângeroase prin care regimul a înăbușit cea mai serioasă amenințare la adresa sa din ultimele decenii. Potrivit organizației Human Rights Activists in Iran, cu sediul în SUA, doar două proteste izolate au mai fost raportate în ultimele zile. Bilanțul este dramatic: cel puțin 3.308 morți, aproape toți protestatari, și peste 24.000 de arestări.

Normalitate afișată, frică reală

Autoritățile încearcă să transmită semnale de revenire la normal. Televiziunea de stat IRIB a difuzat imagini cu școli redeschise după o săptămână de pauză și a anunțat o creștere spectaculoasă a indicelui bursier din Teheran. De asemenea, guvernul a comunicat că restricțiile de internet impuse la începutul lunii ianuarie sunt relaxate.

În realitate, spun iranienii, accesul la internet rămâne instabil, iar contactul cu rudele este încă dificil.

Represiunea continuă. Duminică, purtătorul de cuvânt al sistemului judiciar, Asghar Jahangiri, a anunțat arestarea unor persoane acuzate că ar avea legături cu serviciul israelian de informații Mossad și că ar fi fost implicate în proteste.

Orașe sub ocupație

Pentru locuitori, normalitatea pare departe. În Tajrish, un cartier prosper din nordul Teheranului, cunoscut în mod obișnuit drept unul dintre cele mai animate locuri ale capitalei, străzile sunt aproape pustii. Cele mai multe magazine sunt închise, iar cele câteva alimentare rămase deschise își trag obloanele devreme.

Situația nu este diferită în alte orașe. În Karaj, un centru industrial aflat la vest de Teheran, poliția folosește difuzoare pentru a le cere oamenilor să stea departe de ferestre. „Nu vă apropiați. Rămâneți în case”, sunt mesajele transmise, potrivit activistei Sahar Ajdamsani, care a vorbit cu rezidenți locali.

În Mashhad, unul dintre orașele unde protestele au fost cele mai ample, imagini verificate de jurnaliști arată o prezență masivă a forțelor de ordine. Vehicule blindate sunt poziționate la intrările cheie în oraș, iar polițiști în uniforme negre și căști controlează zonele sensibile.

Război al declarațiilor la nivel internațional

Pe plan extern, tensiunile au crescut. Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, l-a acuzat direct pe fostul președinte american Donald Trump de responsabilitate pentru victimele protestelor. „Îl considerăm vinovat pentru pierderile de vieți omenești și pentru daunele aduse națiunii iraniene”, a scris Khamenei pe platforma X.

Replica nu a întârziat. Într-un interviu acordat Politico, Trump l-a descris pe liderul iranian drept „un om bolnav” și a spus că Iranul are nevoie de o nouă conducere.

Deși Trump i-a încurajat inițial pe protestatari și a amenințat cu intervenția dacă regimul va recurge la crime în masă, el a renunțat temporar la opțiunea militară. Consilierii săi l-au avertizat că Statele Unite nu dispun, în acest moment, de suficiente forțe în regiune pentru a lovi decisiv regimul iranian și a face față unor eventuale represalii.

O liniște fragilă

Pentru moment, Iranul pare calm. Dar este o liniște impusă, supravegheată de arme, camere de supraveghere și frică. Sub această suprafață, nemulțumirea persistă, iar întrebarea care rămâne este cât timp va reuși regimul să mențină controlul prin forță, susține WSJ.