Cum a reuşit Japonia să reducă numărul crimelor comise cu arme de foc, comparativ cu eşecul Statelor Unite în prevenirea atacurilor armate

Spre deosebire de americani, care au legi mai permisive ce înlesnesc folosirea armelor de foc, japonezii au redus aproape la zero criminalitatea, printr-o politică extrem de severă în ce priveşte achiziţionarea şi folosirea acestora.

În 2008, în Statele Unite ale Americii, s-au raportat peste 12.000 de crime comise cu arme de foc, în timp ce în Japonia au fost înregistrate doar 11, cifră mai mică decât cea a victimelor celui mai recent atac armat petrecut la un cinematograf din oraşul american Aurora (Colorado), relatează The Atlantic.

În 2006, în Japonia, doar două persoane au căzut victime armelor de foc, iar când cifra a sărit la 22, în 2007, s-a produs un adevărat scandal naţional. Prin comparaţie, în 2008, în Statele Unite, 587 de persoane au murit din cauza descărcării accidentale a armelor.

Majoritatea japonezilor nu deţin arme, cele mai multe fiind ilegale. Cele care sunt permise prin lege pot fi procurate foarte greu, existând foarte multe norme şi restricţii în ce priveşte vinderea, achiziţionarea şi utilizarea lor. Chiar şi gruparea mafiotă Yakuza tinde să renunţe la arme.

Ce trebuie să facă un japonez ca să intre în posesia unei arme

Singurele arme pe care japonezii le pot procura prin mijloace legale sunt puştile de vânătoare şi armele cu aer comprimat, dar nici acestea nu se obţin foarte facil.

Pentru a primi o armă, orice japonez trebuie să participe mai întâi la un curs de o zi, să promoveze un examen scris, să treacă o probă practică de tragere cu arma, după care, să facă un control psihiatric şi un test anti-drog. În cele din urmă, îi este verificat cazierul pentru descoperirea posibilelor antecedente penale şi orice asociere cu vreun grup extremist sau criminal.

Ulterior, trebuie să anunţe poliţia cu privire la locul în care îşi depozitează arma şi muniţia, cu precizarea că cele două trebuie ţinute separat.
 
Pe lângă toate acestea, poliţia va veni în inspecţie o dată pe an pentru a-i va verifica arma şi muniţia. Totodată, la fiecare trei ani, trebuie să reia cursul şi examenul, cu alte cuvinte, să repete întreaga procedură.
 
Legislaţia Japoniei, total opusă celei din SUA

Abordarea sistemului legislativ japonez cu privire la deţinerea de arme este total opusă faţă de cea americană. Dacă legea americană începe cu dreptul omului de a păstra şi a purta arme, după care se detaliază implicaţiile acestui drept, legea japoneză pleacă de la premisa menţionată în 1958 şi anume că „nicio persoană nu trebuie să deţină o armă de foc/arme de foc sau o sabie/săbii”, după care permit câteva excepţii de la regulă.

În altă ordine de idei, legea americană se străduieşte să înlesnească accesul la arme, pe când cea japoneză să-l restricţioneze.

Istoria celor două sisteme legislative este ceva mai complicată, dar, în mare, americanii şi-au constituit legea ca pe o reacţie la interdicţia Marii Britanii cu privire la deţinerea şi folosirea armelor, în timp ce, în Japonia, legea a pornit de la o campanie naţională de dezarmare a samurailor, petrecută în 1958.

Niponii, fie că vorbim de criminali sau de cetăţenii obişnuiţi, sunt mult mai doritori să colaboreze cu poliţia decât omologii lor americani. Poliţia japoneză se antrenează mult mai mult decât cea americană şi investeşte enorm în studiul şi practica artelor marţiale, mizând pe concepţia că armele de foc trebuie folosite doar în circumstanţe excepţionale.
 
Modalităţile nipone şi americane de a se raporta la criminalitate sunt atât de diferite încât este aproape imposibil să compari cele două sisteme care îşi propun controlul asupra armelor de foc.