Vaticanul, presat de UE să îşi facă ordine în bancă

Vaticanul este supus unor presiuni tot mai mari să îşi facă ordine în bancă, care mult timp a făcut obiectul unor intrigi obscure, Uniunea Europeană insistând pentru aplicarea regulilor comunitare în utilizarea euro, relatează „New York Times“.

Negocierile referitoare la adoptarea de către Vatican a standardelor bancare internaţionale au ajuns însă într-un punct delicat, un oficial european relatând că, în timpul unui prânz oficial, discuţiile au ajuns la necesitatea unei deschideri mai mari din partea instituţiei financiare cufundate timp de secole în secretomanie.

Un reprezentat al Vaticanului prezent la masă, deranjat de apelurile pentru mai multe informaţii, a strigat însă "Cum puteţi să ne puneţi astfel de întrebări?".

Înfruntarea a avut loc pe fondul presiunilor tot mai mari din partea Uniunii Europene ca toate ţările, inclusiv microstate precum Vatican City şi Monaco, să respecte reglementările bancare comune în utilizarea euro.

Aceste presiuni au continuat şi în ultimele zile ale pontificatului lui Benedict al XVI-lea şi rămân o problemă majoră pentru cardinalii care se vor întruni pentru alegerea noului Papă.

În timp ce conclavul va începe marţi, spectrul unui scandal financiar reprezintă o dificultate în mod special pentru succesorul lui Benedict, care trebuie să modernizeze finanţele Biseririi Romano Catolice, în caz contrar riscând însuşi accesul la sistemul bancar global, cu impact asupra autorităţii sale morale şi stabilitatea financiară.

În lupta pentru finanţele Vaticanului sunt implicate mai multe facţiuni, unele care vor mai multă transparenţă, iar altele care vor menţinerea secretului tradiţional.

Fondată în 1942 şi cu sediul într-un turn rotund din apropierea Palatului Apostolic, banca Vaticanului, numită Institutul de Lucrări ale Religiei, nu acordă în general împrumuturi, dar administrează depozite şi patrimonii pentru instituţii religioase, clerici şi diplomaţi acreditaţi la Vatican, singurii care au dreptul să deţină conturi la instituţia financiară.

În timpul războiului rece, banca a fost folosită şi ca un canal de transfer al banilor în ţările răsăritene comuniste, ca sprijin pentru înlăturarea comunismului. În prezent, Vaticanul foloseşte banca pentru sprijinirea activităţilor bisericii în zone sensibile, precum Cuba şi China.

În ultimii ani, mai ales din cauza reticenţei de a divulga informaţii, au apărut suspiciuni dacă unele din conturile bănci iau legătură cu crima organizată sau fondurile politice ilegale.

Potrivit datelor din 2011, cele mai recente disponibile, banca avea 20.772 de clienţi, din care 68% membri ai clerului, circa 33.000 de conturi şi active în valoare de 8,2 miliarde de dolari.

În ultimii ani, procuratura italiană a devenit mai agresivă în a investiga dacă depozitele clericilor nu sunt de fapt doar faţada altor interese.

În iulie anul trecut, un preot a fost arestat pentru că a permis unui avocat să îi utilizeze contul de la banca Vaticanului pentru o fraudă în asigurări.

În pontificatul lui Benedict, banca s-a angajat să intre pe o listă albă a ţărilor care respectă standardele bancare internaţionale, iar printr-unul din ultimele acte în calitate de Papă, acesta a numit un aristocrat german, Ernst von Freyberg, ca preşedinte al băncii.

În luna mai a anului trecut, preşedintele de atunci al băncii, Ettore Gotti Tedeschi, un cunoscut bancher italian, a fost înlăturat din funcţie, sub acuzaţia de incompetenţă. În 2010, procuratura italiană a blocat două conturi ale băncii Vaticanului deţinute la alte instituţii financiare şi a deschis o anchetă împotriva lui Tedeschi şi directorului general Paolo Cipriani, sub acuzaţia de spălare de bani. Ambii au negat acuzaţiile.

Banii au fost ulterior returnaţi băncii, după ce Vaticanul a înfiinţat o autoritate proprie de control, pentru a respecta reglementările UE în domeniul combaterii spălării banilor.