Mii de musulmani bosniaci le-au adus un ultim omagiu victimelor de la Srebreniţa, în cadrul unei ceremonii anuale

Mii de musulmani bosniaci le-au adus un ultim omagiu unui număr de 127 de victime ale Masacrului de la Srebreniţa, din 1995, care au fost îngropate luni în morminte individuale, în cadrul unei ceremonii la care etnicii sârbi din ţară nu au fost primiţi, pentru că liderii lor au negat genocidul.

Pentru mulţi musulmani bosniaci, Srebreniţa a devenit un simbol al suferinţei colective, iar înmormântările din luna iulie sunt un ritual annual.

În anii trecuţi, unii reprezentanţi ai etnicilor sârbi au luat parte la aceste ceremonii, dar anul acesta, familiile victimelor au avertizat că nu sunt bine-veniţi.

„Cum poate spune cineva că nu a fost genocid?”, a declarat Nura Suljici, în vârstă de 57 de ani, arătând şirurile nesfârşite de monumente funerare din marmură albă din cimitirul memorial Potocari, unde sunt îngropate peste 6.300 de victime.

Suljici şi-a îngropat fratele după ce oasele acestuia au fost recuperate din trei gropi comune diferite.

Bakir Izetbegovici, reprezentantul musulmanilor în Preşedinţia tricefală bosniacă, le-a cerut sârbilor să accepte adevărul istoric. „Acceptarea şi recunoaşterea adevărului este primul pas către o încredere veritabilă”, a atras el atenţia.

Mii de rude ale victimelor au stat lângă sicriele acoperite cu pânză verde, sfidând canicula. Unii au îngenuncheat, alţii au plâns şi au îmbrăţişat coşciugele, înainte ca acestea să fie coborâte în pământ.

„Tot ce mi-a rămas sunt aceste trei pietre reci pe care le pot îmbrăţişa, în locul celor doi fii şi soţului meu, şi o durere pe care o voi purta în suflet până la moarte”, a spus Nezira Memici, în vârstă de 67 de ani.

Comemorările de anul trecut, când s-au împlinit 20 de ani de la masacru, au fost umbrite de violenţe. Mulţimea furioasă l-a atacat pe premierul sârb Aleksandar Vucici, care obţinuse sprijinul Rusiei pentru a bloca o rezoluţiei ONU care să condamne drept genocid ceea ce s-a întâmplat la Srebreniţa.

Masacrul de la Srebreniţa, din iulie 1995, a îngrozit o lume întreagă şi a determinat raidurile NATO care au pus capăt războiului din Bosnia.

Trupele sârbe au intrat în Srebreniţa la 11 iulie 1995, iar peste 20.000 de musulmani bosniaci, majoritatea femei, bătrâni şi copii, au fugit la principala bază ONU de la Potocari, o suburbie din Srebreniţa.  Baza era păzită de 600 de militari olandezi, slab înarmaţi.

Circa 15.000 de bărbaţi şi băieţi au fugit în pădure, încercând să ajungă în teritoriile controlate de Guvernul ţării.

Forţele sârbe le-au permis Căştilor Albastre ONU să plece, dar le-au păstrat armele.  Potrivit BBC, Olanda a predat, practic, musulmanii în schimbul eliberării militarilor săi.

La 12 iulie, trupele sârbe au intrat în baza ONU şi au luat 2.000 de bărbaţi, pentru a fi ucişi. Femeile au fost urcate în autobuze şi camioane şi duse către zonele controlate de Guvern.

Îmbrăcaţi în uniforme ONU şi la volanul unor vehicule ONU, soldaţii sârbi au “vânat” apoi circa 6.000 de băieţi şi bărbaţi musulmani din pădurile din jur.

Aceştia au fost aduşi înapoi în oraş şi în satele din împrejurimi, iar, la 13 iulie, forţele sârbe au început să îi execute. În satul Kraviţa, au fost omorâţi 1.000 de oameni într-o singură noapte.

Două decenii mai târziu, criminaliştii au reuşit să identifice 6.930 de cadavre în 93 de gropi comune şi 314 morminte individuale. Identificarea a fost făcută pe baza probelor ADN.

În total, 8.000 de oameni au fost ucişi la Srebreniţa. Tentativele de a acuza şi ONU pentru masacru au fost respinse de Tribunalul de Apel de la Haga.