Cele cinci provocări la care trebuie să răspundă viitorul șef al NATO Mark Rutte
0Campania premierului olandez pentru a deveni noul secretar general al Alianței Nord Atlantice s-a încheiat joi, 20 iunie, când a obținut sprijinul tuturor celor 32 de aliați NATO. Actualul secretar general, Jens Stoltenberg, urmează să se retragă până la 1 octombrie.
Dar chiar și pentru un politician cu experiență, următoarea etapă a carierei politice a lui Rutte nu va fi ușoară. Publicația Politico prezintă cinci dintre cele mai dificile subiecte pe care va trebui să le abordeze.
1. Posibila revenire a lui Donald Trump
La patru săptămâni după ce Rutte își va prelua mandatul, americanii vor merge la urne și l-ar putea realege pe Donald Trump, un sceptic al NATO. În timpul campaniei electorale, Trump a amenințat că va reduce ajutorul american acordat Ucrainei dacă se va întoarce la Casa Albă.
Dacă își va respecta promisiunea, aceasta ar putea da o lovitură serioasă credibilității aliaților NATO care ajută Ucraina să se apere împotriva Rusiei, având în vedere că SUA sunt de departe cel mai mare donator de ajutor militar pentru Ucraina. De asemenea, realegerea lui Trump ar perturba aproape sigur planul NATO de a pregăti Ucraina pentru o viitoare aderare.
2. Atacurile de iarnă ale lui Putin asupra Ucrainei
De îndată ce Rutte își va prelua funcția, Ucraina va apela la el pentru ajutor, pe măsură ce se apropie iarna. În ultimele luni, Rusia și-a intensificat atacurile asupra centralelor termice ucrainene, o infrastructură care va dura luni, dacă nu ani, pentru a fi complet refăcută. Planul de acțiune al Kremlinului nu este nou. În timpul iernii dintre 2022 și 2023, rețeaua electrică a Ucrainei a fost atacată serios.
Șeful demisionar al NATO, Stoltenberg, susține că cheia pentru Ucraina este creșterea numărului de sisteme de apărare antiaeriană care ar putea proteja furnizorii de energie, precum și tehnicienii care lucrează la repararea instalațiilor avariate.
3. Să-i facă pe aliații NATO să plătească mai mult
Săptămâna aceasta, NATO a anunțat că un număr record de aliați, mai precis 23, au atins pragul de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare. Într-adevăr, Țările de Jos abia au depășit pragul în acest an, după ani de zile în care nu au îndeplinit obiectivul.
Dar acest lucru înseamnă că o treime dintre aliați încă nu îndeplinesc cerința, deși și-au luat acest angajament în urmă cu 10 ani. Țările din sudul Europei se numără printre cei mai mari restanțieri.
4. Lipsa sprijinului pe flancul estic
Țările care se învecinează cu Rusia nu sunt cei mai mari susținători ai lui Rutte. Sunt revoltați de cheltuielile reduse pentru apărare ale Olandei și mai ales supărați că rolul principal în NATO a revenit întotdeauna vestului sau nordului Europei, deși țările din flancul estic sunt membre ale Alianței de un sfert de secol.
Prim-ministrul estoniei Kaja Kallas s-a retras din cursa pentru funcția de top a NATO după ce i s-a spus că nu va avea sprijinul SUA, Franței și Germaniei (acum este favorită pentru a fi următoarea șefă a diplomație europene). Statele membre se temeau că numirea ei va fi văzută de Moscova ca o escaladare a ostilităților.
Una dintre primele sarcini ale lui Rutte în calitate de șef NATO va fi să numească un adjunct, iar el va fi sub presiune pentru a numi pe cineva dingtr-o țara membră din est.
5. Liderii europeni care îl susțin pe Putin
Rutte va trebui să convingă mai mult decât pe Trump pentru a menține Alianța viabilă și prosperă. În întreaga Europă, partidele de extremă-dreapta care sunt sceptice față de NATO și care îl susțin pe Putin sunt în creștere. Franța, de exemplu, se află în pragul alegerilor parlamentare care ar putea aduce o victorie semnificativă partidului de extremă dreapta Adunarea Națională al lui Marine Le Pen.