Parodontoza, boala care te lasă fără dinţi: cauze, simptome şi remedii
0Parodontoza este una dintre cele mai crunte afecţiuni stomatologice, a cărei evoluţie conduce la mobilitatea şi pierderea dinţilor de pe arcadele dentare. Uneori, chiar la vârste tinere. Cu măsurile potrivite, luate la timp, îi putem pune stavilă.
Numită ştiinţific parodontopatie marginală, parodontoza se referă la îmbolnavirea parodonţiului marginal - aparatul de susţinere a dinţilor în oasele maxilare, reprezentat de gingii, ligamente dentare şi osul alveolar, cel care înconjoară dintele. Boala a însoţit în mod constant evoluţia umană încă din cele mai vechi timpuri. Au fost descoperite menţiuni despre ea în texte medicale antice din India, China, Egipt, Israel, la greci, romani şi vechii arabi.
Ce o provoacă
Factorul determinant al parodontozei este placa bacteriană. S-a constatat că aceasta începe să se formeze la aproximativ o oră după periajul dinţilor, realizând o acumulare maximă după 30 de zile, în lipsa unei igiene orale corecte. Atunci când nu sunt îndepărtate, bacteriile îşi încep acţiunea distructivă.
Experienţa medicală a detectat o serie de factori favorizanţi, precum fumatul, tartrul dentar, cariile şi anomaliile dento-maxilare, dar şi câţiva factori generali de sănătate, cum ar fi disfuncţiile endocrine, tulburările sistemului nervos sau diabetul. Chiar şi ereditatea are un cuvânt de spus, persoanele care au în familie un istoric de parodontoză (rude apropiate care suferă de aşa ceva) fiind mult mai predispuse la îmbolnăvire.
Semnele care dau alarma
Într-o primă fază a bolii, simptomele sunt nesemnificative. Se observă o umflare uşoară a gingiilor, care devin sângerânde spontan sau la periaj. În timp, simptomele devin mai severe şi mai evidente. Gingiile se înroşesc, iar uneori capătă o nuanţă violacee, devenind sensibile la atingere şi înce să se dezlipească de pe dinţi.
Apare respiraţia urât miroasitoare şi senzaţia de gust neplăcut în gură. Dinţii încep să se distanţeze, să se clatine, iar în final pot cădea. Prin urmare, totul începe cu o banală gingivită, care netratată însă poate degenera în parodontopatie. Trecerea către parodontoză se face odată cu afectarea oaselor maxilare care se distrug, se demineralizează, îşi micşorează volumul şi astfel afectează implantarea dinţilor; de regulă, fenomenul e însoţit de o durere surdă, difuză, la nivelul rădăcinilor dentare, care apare mai frecvent dimineaţa.
Cum o prevenim?
Printr-o mai mare atenţie acordată igienei dentare. Aceasta presupune periajul corect al dinţilor de minim două ori pe zi: dimineaţa şi seara, iar dacă se poate şi după masa de prânz.
Periuţa de dinţi trebuie schimbată la primele semne de deteriorare, ceea ce corespunde, de obicei, unui interval de 2-4 luni.
În plus, ca parodontoza să nu aibă nicio şansă de atac, sunt obligatorii vizitele regularitate la dentist, pentru îndepărtarea tartrului şi a plăcii bacteriene, prin detartraj şi periaj profesional. Să nu uităm nici de aţa dentară, un mijloc de curăţare adesea ignorat cu toate că este la fel de important ca şi periuţa. Ea curăţă spaţille dintre dinţi, în care filamentele periei nu pot ajunge şi, astfel, bacteriile se dezvoltă în voie, alături de depozitele de tartru.
Ceea ce este esenţial de reţinut este că bacteriile responsabile de parodontoză pot ajunge prin sânge în arterele inimii, unde pot declanşa un ciclu de inflamaţii şi îngustări ce pot duce la infarct. De asemenea, parodontoza face mai greu de controlat zahărul din sânge şi favorizează dezvoltarea pneumoniei, iar în cazul gravidelor creşte riscul de naştere prematură.
Soluţii din natură
Cel mai simplu mod de a beneficia de sprijinul plantelor în lupta cu bacteriile bucale cauzatoare de parodontoză este prepararea unei ape de gură pe care s-o folosim în orice moment al zilei, fie pentru a îndepărta resturile alimentare de pe dinţi după masă, fie pur şi simplu pentru a împrospăta respiraţia.
Iată o reţetă rapidă: se pune într-o jumătate de cană de apă câte o picătură de ulei esenţial de mentă sau eucalipt şi ulei eseneţial de lămâie. În acelaşi scop se pot folosi şi infuziile de mentă, busuioc, salvie, rozmarin, muşeţel, seminţe de anason, cuişoare şi cimbru, individual sau în amestec. Pentru a obţine un efect polivalent, putem adaugă câteva picături de tinctură de propolis şi de ulei esenţial de tea tree.
Cât despre pasta de dinţi, este indicat ca şi aceasta să conţină ingrediente naturale specifice, cum ar fi argila, gelul de aloe vera sau extractul de smirnă.