Iubirea, ca tulburare a creierului. Care sunt „simptomele“

Atunci când te îndrăgosteşti, în corpul tău se produc atât de multe modificări, încât poate fi uşor comparată cu o tulburare de sănătate a organismului, arată oamenii de ştiinţă.

„Dragostea face ca organismul să se «inunde» pe interior cu substanţe chimice responsabile cu starea de bine. Iar acestea, la rândul lor, determină reacţii fizice specifice“, explică prof. dr. Pat Mumby, director adjunct al Clinicii de Sănătate Sexuală Loyola şi profesor de Psihiatrie şi Neuroştiinţe Comportamentale la Universitatea Loyola din Chicago.

„Bombele“ chimice sunt activate

Nivelurile chimicalelor despre care vorbeşte Pat Mumby – dopamină, adrenalină, norepinefrină – cresc atunci când doi oameni se îndrăgostesc. Dopamina creează sentimentul de euforie, în vreme ce adrenalina şi norepinefrina sunt responsabile pentru bătăile mai rapide şi mai puternice ale inimii, pentru starea de nelinişte şi de preocupare.

Dragostea ne face obsesiv-compulsivi

Investigaţiile imagistice prin rezonanţă magnetică au arătat că dragostea „aprinde“ zonele plăcerii din creier. Aceasta înseamnă că atunci când ne îndrăgostim, în acele zone creşte fluxul sangvin. Lucrul pe care puţini dintre noi îl ştiu, însă, este că aceleaşi zone sunt implicate în declanşarea sindromului obsesiv-compulsiv.

„Dragostea reduce nivelul serotoninei, o manifestare prezentă în mod obişnuit la persoanele cu sindrom obsesiv-compulsiv. Acest lucru ar putea explica de ce atunci când suntem îndrăgostiţi ne concentrăm excesiv pe partener şi pe noua relaţie şi mult mai puţin pe alte aspecte ale vieţii noastre“, lămureşte medicul Mary Lynn, colega prof. Mumby.

De altfel, medicii americani de la Clinica Loyola au publicat un material în aşteptarea sărbătorii Sfântului Valentin (Ziua Îndrăgostiţilor – 14 februarie) în care semnalează că „simptomele“ fizice ale iubirii pot acţiona, în unele cazuri, în dezavantajul nostru.

„Fraza «Dragostea e oarbă» este cât se poate de validă, fiindcă în primele faze ale relaţiei tidem să idealizăm partenerul şi să vedem numai acele lucruri pe care vrem să le vedem. Apropiaţii pot avea o perspectivă mult mai bună asupra relaţiei, mai obiectivă şi raţională“, precizează dr. Mumby.

Potrivit celor două specialiste, există trei faze ale iubirii: dorinţa, atracţia şi ataşamentul. Dorinţa este o fază condusă de hormoni. Fluxul sangvin care irigă centrii plăcerii din creier se intensifică în timpul celei de-a doua faze, a atracţiei, atunci când ne simţim într-o oarecare măsură „obsedaţi“ de partener. Acest sentiment se estompează, păleşte, însă, în timpul fazei ataşamentului, când organismul începe să dezvolte o toleranţă la substanţele care stimulează centrii plăcerii.

În această fază, creşte nivelul endorfinelor şi hormonilor vasopresină şi oxitocină, ceea ce declanşează un sentiment general de bine şi de siguranţă – secretul unei relaţii de durată, potrivit specialistelor.