Cum îți dai seama că te bagi prea mult în viața copiilor
0Rolul părinților ar trebui să fie acela de îndrumare a copilului, în a-și găsi propriul drum. Chiar dacă intențiile sunt bune, acapararea întregii existențe a celui mic nu este deloc benefică. Adulții ar trebui să traseze niște limite, astfel încât să nu se bage prea mult în viața copiilor și să le poată oferi acea libertate, adaptată nevoilor fiecărei vârste.
Familia reprezintă primul și cel mai important grup social, din viața oricărui individ. Aceasta joacă un rol esențial în procesul de formare și modelare a personalității umane.
Pentru o relație sănătoasă, orice părinte ar trebui să pornească de la premisa că micuții lor sunt persoane diferite, cu alte nevoi și așteptări decât cele pe care ei le au. Incapacitatea de a-i oferi copilului spațiu personal și putere de decizie, ori anumite așteptări exagerate, sunt factori care îi vor afecta semnificativ comportamentul și modul de relaționare în societate.
Efectele dependenței emoționale exagerate
O intruziune exagerată în viața celui mic, din partea ambilor părinți, sau a unuia dintre ei, spre exemplu a mamei, va îmbrăca mai târziu forma unei dependențe emoționale exagerate. La maturitate, vor apărea comportamente precum: contact frecvent(sunat de mai multe ori pe zi, în fiecare zi), căutarea validărilor, confirmărilor, aprobării, convingerea că nu s-ar simți bine dacă ar exista o distanță mai mare de persoana în cauză, așa cum nici acesteia din urmă nu i-ar fi bine dacă ar exista spațiu în relație.
În momentul în care astfel de persoane vor încerca să „se rupă”, pentru a duce o existență independentă, se vor confrunta cu un copleșitor sentiment de vinovăție. Alături de vină, poate aparea și anxietatea.
Dacă mama copilului are și o doză mare de anxietate și va tinde să fie vigilentă și acaparatoare cu cel mic, acesta va învăța de la cele mai mici vârste, că e mai puțin important ce își dorește el, mai importante sunt nevoile mamei, notează publicația Smart Living.
„Uite câte sacrificii am făcut pentru tine!”, este una dintre acele expresii clișeice prin care un părinte, își exprimă într-un mod toxic, așteptările pe care le are de la copilul său.
La polul opus, la fel de nesănătoase în relația părinte-copil sunt și acele replici nuanțate pozitiv: „Tu ești viața mea/ Tu ești fericirea mea/ Eu sunt fericită când tu ești fericit/ă/Tu ești centrul universului meu”.
Deși par a fi complimente, ele maschează, de fapt, gânduri precum: „să nu greșești/să nu mă dezamăgești/să fiu importantă pentru tine cum ești și tu pentru mine”.
6 semne te bagi prea mult în viața copilului
1. Copilul sau adolescentul se simte anxios atunci când stă de vorbă cu tine. Dacă ești supărat/ă, acesta are impresia că este de datoria lui să te ajute.
2. Ceri prea multe detalii despre viața sa personală și consideri o insultă refuzul acestuia de a-ți răspunde.
3. Vrei să iei decizii în privința educației, carierei și/sau a vieții romantice a copilului tău.
4. Niciun partener de cuplu nu ți se pare a fi potrivit pentru copilul tău.
5. Copilul întâmpină dificultăți în luarea deciziilor. Nu știe ce își dorește de la viață, care sunt valorile și principiile sale și ce îl face să se simtă împlinit.
6. Copilul încearcă mereu să îți facă pe plac, doar pentru a evita un conflict.
Pașii către o relație sănătoasă
Întotdeauna vor exista părinți care se bagă excesiv de mult în viața copiilor, dar odată cu înaintarea în vârstă este responsabilitatea fiecăruia cum alege să trăiască.
În relațiile de familie, ca în orice alte relații, ar trebui să existe limite, chiar dacă nu sunt deloc ușor de impus, atunci când părinții le critică și le tratează ca pe o lipsă de respect.
Este nevoie de răbdare și blândețe. Spre exemplu, în calitate de adult, într-o situație în care mama îți cere prea multe detalii cu privire la problemele personale, îi poți răspunde în următorul fel: „Mamă, știi că îmi place să vorbesc cu tine, dar ți-am spus că nu vreau să detaliem subiectul acesta. Putem vorbi despre altceva?”
Este în regulă ca mama sau alt membru al familiei să se supere atunci când tu pui o limită, așa cum este rolul respectivei persoane să se ocupe de propria-i emoție. Adesea, astfel de momente vor fi depășite, mai devreme sau mai târziu, întrucât membrii familiei vor dori să rămâneți conectați.