Povestea de dragoste fascinantă a unui tatuator de la Auschwitz care şi-a găsit perechea printre ororile lagărului de concentrare FOTO

O poveste incredibilă despre cum Lale Sokolov, un evreu din Slovacia, şi-a găsit dragostea vieţii sale, pe Gita, în lagărul de concentrare nazist de la Auschwitz, a fost spusă într-o carte emoţionantă intitulată „The tattooist of Auschwitz“ de Heather Morris.

Lale Sokolov, născut Ludwig „Lale“ Eisenberg din părinţi evrei, în Slovacia anuui 1916, a fost admis în lagărul de concentrare de la Auschwitz în 1942. El s-a oferit naziştilor pentru a cruţa restul familiei, fără să ştie ce oroare avea să-l aştepte în lagărul aducător de moarte, arată The Independent.

Lale, acum identificat ca prizonierul numărul 32407, a fost forţat să lucreze în construcţii în lagăr înainte să se îmbolnăvească de febră tifoidă. Un academician francez numit Pepan a avut grijă de Lale în timp ce era bolnav. Pepan, care i-a făcut lui Lale tatuajul său numeric de prizonier, l-a transformat pe Lale în asistentul său, aşa că atunci când Pepan a dispărut într-o zi, Lale a devenit tatuatorul principal al Auschwitz-ului, ceea ce îi aduce şi anumite privilegii, cum ar fi raţii suplimentare şi o cameră doar pentru el. Cu toate acestea, el ştia că avea noroc în fiecare zi doar pentru faptul de a fi în viaţă.

„A făcut tot ce a putut ca să supravieţuiască. A spus: luai orice îţi era oferit şi erai recunoscător pentru că asta însemna că s-ar putea să te trezeşti în dimineaţa următoare“, a declarat Heather Morris, autorul cărţi, pentru BBC.

Însă dintre toţi oamenii pe care Lale a fost forţat să-i tatueze, una a făcut o impresie remarcabilă asupra bărbatului. În iulie 1942, Lale a fost pus în faţa braţului unei fete tinere, acum cunoscută drept prizonierul numărul 34902.

Zeci de ani mai târziu, amintindu-şi prima lui întâlnire cu dragostea sa adevărată, Lale i-a povestit lui Morris că „în timp ce-i tatua numărul pe braţul stâng, ea îi tatua numărul pe inimă“.

Fata în cauză era Gita Fuhrmannova, o deţinută a lagărului de femei Birkenau. Lale a apelat la ajutorul unui paznic SS pentru a trimite scrisori către Gita şi chiar a reuşit să strecoare raţii suplimentare pentru ea şi prietenii ei.

Lale s-a folosit de poziţia avantajoasă ca tatuator şef pentru a ajuta cât mai mulţi oameni. El putea să vândă bunuri sătenilor locali, astfel încât să îşi poată permite mai multe raţii pentru cei care aveau nevoie.

Când naziştii au început să expedieze prizonierii din Auschwitz în 1945, Gita a dispărut fără urmă. Cu toate acestea, Lale nu şi-a pierdut niciodată speranţa de a se reuni cu dragostea sa pierdută de mult timp.

După ce a fost eliberat din Auschwitz şi s-a întors la familia sa, Lale şi-a făcut drum spre Bratislava, un loc comun prin care treceau supravieţuitorii lagărelor de concentrare, în drumul lor spre Cehoslovacia. În schimb, el a fost sfătuit să încerce să ajungă la Crucea Roşie, însă n-a ajuns până acolo. În drumul lui, o femeie tânără cu un chip familiar a ieşit în faţa calului său, în mijlocul străzii. Lale şi Gita s-au regăsit în sfârşit şi s-au căsătorit în octombrie 1945. 

După ce a fost băgat la închisoare de guvern pentru că a trimis sprijin financiar unui stat israelian, soţii Sokolov s-au mutat, în cele din urmă în Melbourne. Cuplul a avut un fiu, Gary, în 1961.

Originile poveştii lor de dragoste au rămas un secret pe care doar câţiva prieteni îl cunoşteau până la moartea Gitei, în 2003. Lale a murit trei ani mai târziu, în 2006, ştiind că oamenii din întreaga lume vor afla în cele din urmă povestea extraordinară a iubirii lui şi a soţiei sale.

Lale and Gita, cu puţin timp înainte ca Gita să moară