„Steaua fără nume” se întoarce la Teatrul de Comedie
0„Steaua fără nume” revine după 71 de ani de la premiera absolută, care a avut loc pe 1 martie 1944, în sala unde a fost pusă pentru prima dată în scenă, actuala sală a Teatrului de Comedie, care atunci aparţinea Teatrului Alhambra. Noua montare a Teatrului de Comedie, în regia lui Vlad Massaci, va avea premiera în această seară la ora 19.00.
Spectacolul „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, în regia lui Vlad Massaci, va avea premiera astăzi, la Sala Radu Beligan a Teatrului de Comedie, după ce, acum 71 de ani, Radu Beligan juca în sala care-i poartă acum numele rolul lui Miroiu. „Pe 1 martie 1944, în actuala sală a Teatrului de Comedie, care atunci aparţinea Teatrului Alhambra, avea loc premiera pe ţară în regia lui Soare Z. Soare. În distribuţie: Radu Beligan (Miroiu), Maria Mohor, Nora Piacentini, Nineta Gusti, Mircea Şeptilici, Mircea Anghelescu. Peste ani, în 1961, Radu Beligan avea să devină primul director al Teatrului de Comedie, înfiinţat în aceeaşi clădire.”
Montarea care va avea premiera în această seară îi are în distribuţie pe Dan Tudor, Mirela Zeţa, Mihai Călin, Andreea Samson/Mihaela Măcelaru, Marius Drogeanu, Şerban Georgevici, Cristina Juncu, George Grigore, Ruxandra Grecu, Pavel Bârsan/Orodel Olaru, Florian Bala, iar scenografia este semnată de Andu Dumitrescu.
Regizorul Vlad Massaci îşi propune să demonstreze actualitatea textului scris de Mihail Sebastian în 1943.
„O gară. Un spaţiu prin definiţie provizoriu, unde te găseşti lipsit de intimitate, la cheremul curioşilor. Un continuu exerciţiu de imaginaţie: de unde vin şi unde se duc toţi oamenii ăştia?! Cum e la ei acasă? Cum arată vieţile lor? E jocul meu preferat atunci când mă aflu într-o gară”, mărturiseşte el. Steaua fără nume e un text plin de poezie pentru că e scris în nostalgicii ani dintre războaie unde, dacă te uiti pe poze, vezi bărbaţi cu pălărie şi doamne elegante. Îi vezi acolo pe Grig şi pe Mona, îl vezi pe timidul profesor Miroiu.
Dar dacă aduci textul în prezent? Dacă gara interbelică primeşte acum o uşă de termopan, iar spuma poliuretanică e încă la vedere? Mai avem parte de poezie în prezent? Mai există visători, vizionari, cinici, gentlemani? Mai există spleen? Astea sunt întrebările pe care mi le-am pus despre noi, azi. Dar n-am răspuns”, mai spune Vlad Massaci.