Sa fii lasat sa faci ceea ce iti este drag
0De multi ani Cesarurile nu mai au castigatori absoluti, asa cum au fost, in 1980, Francois Truffaut, iar peste un deceniu Jean-Paul Rappeneau, cu cele zece statuete obtinute de fiecare, primul pentru
De multi ani Cesarurile nu mai au castigatori absoluti, asa cum au fost, in 1980, Francois Truffaut, iar peste un deceniu Jean-Paul Rappeneau, cu cele zece statuete obtinute de fiecare, primul pentru "Ultimul metro", cel de-al doilea pentru "Cyrano de Bergerac". In ultima vreme, raporturile s-au inversat: aproape mai toti multinominalizatii nu au plecat cu nimic, cum s-a intamplat cu Nicole Garcia ("Place Vendome" - 11 nominalizari), Francois Ozon ("8 femei" - 12 nominalizari), infranti pe toata linia. Situatia s-a repetat, chiar daca nu intru totul, si in acest an. Marii favoriti ai "sarbatorii filmului francez" erau Rappeneau cu "Bon voyage" (11 nominalizari) si Alain Resnais cu "Pas sur la bouche" (9). Nici unul nu si-a auzit strigat numele atunci cand a fost vorba de categoriile "grele": cel mai bun regizor, cel mai bun film. Amandoua titlurile au revenit celui mai cunoscut cineast al Canadei francofone, Denys Arcand, al carui film, "Invaziile barbare' (distins si la Cannes) a fost socotit ca apartinand si recoltei franceze, in virtutea apartenentei unuia dintre coproducatori si a comunitatii de limba. Dupa 17 ani, cati au trecut de la "Declinul imperiului american", Arcand si-a convocat din nou personajele, pentru a face, in ceasul despartirii de un bun prieten, un bilant ironic-afectuos al maruntisurilor care umplu o viata de om. Daca ne gandim ca are sanse si la apropiatele Oscaruri, putem spune ca 2003 a fost anul lui "Denys din Montreal". Cesarul cuvenit celui mai bun actor a ajuns in bratele lui Omar Sharif (foto), considerat "american de origine egipteana", dar solicitat adeseori de cineastii francezi, cum s-a intamplat si anul trecut, cand Francois Dupeyron i-a incredintat rolul principal din "Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran". "Toata viata am iubit Franta" - a marturisit cel care a fost, printre altele, si "Doctor Jivago" - iar acum mi-a fost rasplatita dragostea". La categoria-pereche, "cea mai buna actrita", i-a stat alaturi tanara Sylvie Testud, protagonista lui Alain Corneau in "Stupeur et tremblements". Are mai putini ani decat colega ei Julie Depardieu, surprinsa ea insasi ca la cele trei decenii ale sale, a fost nominalizata drept "cea mai buna speranta" si a si castigat. Mirati sunt si altii, cu atat mai mult cu cat fiica lui Gerard Depardieu a jucat, pana acum, in vreo 20 de pelicule. Poate ca Academia Cesarurilor a vrut sa-l reconforteze, intr-un fel, pe ilustrul tata, care are serioase dificultati de comunicare cu copiii sai. Primiti cu ropote de aplauze au fost: Wolfgang Becker, autorul lui "Good Bye Lenin" - decretat "cel mai bun film al Uniunii Europene"; trimisul lui Clint Eastwood care a ridicat Cesarul pentru "cel mai bun film strain" - "Mystic River", Micheline Presle (82 de ani), stralucitoarea, cocheta vedeta a cinematografului francez din anii '40-'50, cu o cariera prelungita pana in zilele noastre ce merita din plin un "Cesar de onoare". Teatrul Chatelet a vibrat, insa, la cea mai inalta cota, atunci cand actrita si regizoarea Agnes Jaoui s-a facut purtatoarea de cuvant a "intermitentilor", "profesionistii cu termen redus", puternic loviti de ultimul protocol din decembrie 2003, care le afecteaza grav existenta. Adresandu-se ministrului culturii, Jean-Jacques Aillagon, aceasta l-a citat pe presedintele Chirac: "Cultura, creatia sunt incompatibile cu legile pietei". Minutele de "ovatii in picioare" ce au urmat nu au fost egalate de nici o alta secventa. Stia ea ce stia incantatoarea presedinta a celei de a 29-a editii a Premiilor Cesar, Fanny Ardant, atunci cand amintea, in cuvantul ei, de "acea amaraciune cand crezi ca nimeni nu te iubeste, cand nu esti lasat sa faci ceea ce vrei, ceea ce iti este drag".