Povestea prinţesei musulmane care a murit la Paris
0Jurnalistă şi scriitoare de succes, Kenizé Mourad, descendentă a ultimei dinastii otomane, scrie un roman tulburător, „În numele prinţesei moarte", despre destinul tragic al mamei sale, prinţesa Selma, o poveste adevărată, publicată la Editura Nemira.
S-a născut la Paris în 1940, în acea perioadă tulbure în care războiul începea să facă victime în Oraşul Luminilor. Este fiica prinţesei Selma şi a lui Amir, rajah al Badalpurului. Este nepoata sultanului Mourad al V-lea, descendentă a ultimei dinastii otomane. Kenizé Mourad este astăzi scriitoare şi jurnalistă, mereu în căutarea propriilor origini şi a propriei identităţi, iar romanul „În numele prinţesei moarte" publicat de curând de Editura Nemira e rodul acestor căutări în adâncul unei istorii personale, aşezate pe fundalul istoriei dramatice a începutului de secol XX.
Kenizé Mourad nu şi-a cunoscut mama niciodată: prinţesa Selma a murit la Paris, când fetiţa avea doar un an, după o viaţă de doar 30 de ani, zbuciumată şi densă, în care destinul i-a jucat feste, a ademenit-o, a făcut-o să traverseze obstacole cât pentru zece existenţe, purtând-o dintr-un Istanbul feeric, într-un permenent exil, sfârşit în moarte, în cimitirul musulman din Paris. Prinţesa născută pentru a străluci şi-a încheiat destinul într-un mormânt sărăcăcios, având deasupra o piatră pe care scria simplu „Selma. 13.4.1911 - 13.1.1941", lăsând-o în urmă pe fetiţa care astăzi i-a cercetat traseul vieţii şi a scris un roman tulburător, o poveste romanţată despre mama ei.
„Mai târziu, mult mai târziu, am vrut să înţeleg cine a fost mama. Stând de vorbă cu cei care au cunoscut-o, consultând cărţi de istorie, ziarele epocii, arhivele risipite ale familiei, am încercat să reconstitui diferite episoade ale existenţei ei şi să retrăiesc ce a trăit ea, Şi, pentru a mă apropia şi mai mult de mama, am avut încredere în intuiţia şi în imaginaţia mea", scrie Kenizé Mourad în încheierea romanului.
Pierzându-şi mama foarte din vreme, Kenizé Mourad s-a format într-un mediu catolic, dar a căutat tot timpul să descopere şi să înţeleagă islamul, ca pe o religie deschisă şi tolerantă, simţind că aparţine acestei culturi, dincolo de caracterul său religios.
După lungi sejururi în India şi Pakistan, a studiat psihologia şi sociologia la Sorbona. În 1970 începe să scrie şi să se specializeze în relaţiile cu Orientul Mijlociu. A fost corespondent de război în Etiopia, Liban şi Iran, iar mai târziu a ales viaţa de scriitor. După ce, în 1983, făcea relatări din Iranul aflat în vâltoarea revoluţiei, în 1987 a publicat romanul „În numele prinţesei moarte".
Întemeiată pe o poveste adevărată, cartea s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume şi a fost tradusă în peste 30 de limbi. Dincolo de povestea în sine, tulburătoare şi emoţionantă, romanul oferă o imagine asupra unor lumi prea puţin cunoscute în Occident, deschizând discuţii despre felul în care dragostea, feminitatea, sensurile tradiţiei, sexualitatea sunt privite şi înţelese în civilizaţii diferite. Urmărind declinul unei lumi - acei ultimi ani în care strălucirea dinastiei otomane începe să pălească încet, încet, iar Istanbulul cu grădinile lui fermecate, la care Selma va visa până la moarte, îşi pierde din parfurmurile dulci şi devine un câmp de luptă - cartea oferă o perspectivă caldă şi prietenoasă asupra unor realităţi crude. Gonită prin istorie, micuţa prinţesă îşi va petrece copilăria şi adolescenţa în Liban, în exil, şi va accepta o căsătorie cu un rajah indian alături de care nu va cunoaşte niciodată dragostea. Dar va redescoperi gustul bogăţiei, amestecat cu amărăciunea neîmplinirii.
Parisul îi va aduce ultima mare încercare: dragostea. La Paris, Selma va învăţa să fie doar femeie, să-şi uite rangul nobiliar şi orgoliile şi va trăi o minunată aventură de doar câteva luni, care îi va dezvălui gustul fericirii, într-un oraş întunecat şi sărăcit de război...