Lumea culturală îl plânge pe istoricul Neagu Djuvara. Academicianul Ioan-Aurel Pop: „Era mai mare decât secolul trecut”

Istoricul Neagu Djuvara s-a stins din viaţă la vârsta de 101 ani. Mai multe personalităţi ale lumii culturale au deplâns pierderea celui „mai îndemânatic scriitor al minusculei noastre istorii”, după cum îl descria filosoful Mihai Şora.

La aflarea veştii că Neagu Djuvara a murit, politologul Vladimir Tismăneanu a scris pe pagina sa de Facebook că istoricul a întruchipat desăvârşit nobleţea spiritului. „Istoric, diplomat, om de aleasă cultură, a fost studentul lui Raymond Aron pe care l-a iubit şi l-a venerat. Asemeni mentorului său, domnul Neagu Djuvara a fost un spectator angajat, ne-a învăţat să gândim cu minţile noastre şi să suspectăm orice profetism ideologic drept o mistificare primejdioasă. Să se odihnească in pace...”, a mai scris Tismăneanu. 

Acesta şi-a încheiat mesajul sperând că guvernanţii vor declara „binemeritata, absolut justificata zi de doliu naţional!”

Petre Guran a postat de asemenea un mesaj pe profilul său de Facebook, în care a scris că dumnezeu l-a chemat acasă, „după 101 ani în slujba României”. 

„S-a născut cu tatăl pe front, a fost el însuşi pe front, a traversat Petrogradul revoluţionar, şi-a petrecut tinereţea între Paris şi Bărăgan, şi-a câştigat existenţa în exil între Paris şi Africa, dar a revenit în 1990 să-i dăruiască României toată înţelepciunea pe care o adunase în 74 de ani de viaţă zbuciumată. Şcoala de la Buneşti s-a bucurat de înţelepciunea senectuţii sale, de retorica sa energică şi inspirată, de orizontul său cultural fascinant şi de bonomia sa rafinată”, a scris Guran.

Istoricul Stelian Tănase a povestit pentru Digi24, că Djuvara era un om solar, deschis, un mare iubitor de dans, care impresiona prin vastitatea cunoştiinţelor. De asemenea, a adăugat că se bucură că tezele lui Djuvara, provenite din judecata sa senină şi echilibrată, se susţin. 

„Bine că a avut el influenţă, şi nu alţi istorici care au tot felul de viziuni despre istoria noastră, mai ales în rândul tinerei generaţii”, a spus Stelian Tănase. 

„E o mare pierdere dispariţia lui. Să ne uităm cu mirare la el, pentru că a fost activ până în ultimele zile. A fost un om care a primit pe oricine a apelat la el, puteai să-i dai un telefon. Totdeauna primea o nouă prietenie, o solicitare. Era foarte deschis. A rămas un om senin, foarte uşor de câştigat şi de avut cu el o relaţie. Era un om care ştia foarte multe lucruri, avea o experienţă de viaţă foarte aparte”, a adăugat istoricul.

Academicianul Ioan-Aurel Pop îşi aminteşte că ultima oară când l-a întâlnit pe Neagu Djuvara a fost la scurt timp după ce împlinise 100 de ani, în casa unui prieten. La aflarea veştii că s-a stins, a povestit pentru news.ro., că îl încearcă „un sentiment de neputinţă pentru că era mai mare decât secolul trecut. Devenise un simbol cultural şi social, de asta era şi atât de citit.” 

„Era depozitarul unei înţelepciuni. Devenise o enciclopedie. Părea o legendă vie. Avea o vervă deosebită şi în a vorbi, şi în a aşterne cuvintele pe hârtie”, a mai spus istoricul Ioan-Aurel Pop pentru News.ro.

Istoricul Alin Ciupală a povestit pentru aceeaşi agenţie, a povestit că l-a întâlnit de multe ori pe Neagu Djuvara, vorbind despre „un om şarmant, care îţi oferea prilejul unor momente frumoase”.

„Avea umor şi inteligenţă, a fost un om cu o viaţă foarte frumoasă şi interesantă - volumul de amintiri stă mărturie”, a mai spus Ciupală.

Mircea Cărtărescu a scris: „S-a mai dus o lumină. Odihnească-se-n pace”, iar scriitoarea Ana Barton l-a numit „o conştiinţă morală pe care a dat-o România,  una dintre cele mai puternice coloane vertebrale ale poporului ăstuia greu încercat exact la capitolul verticalitate în ultima sută de ani”. Aceasta a mai scris că deşi oamenii au vârste pământeşti, conştiinţele sunt veşnice, îndemnând oamenii să îi cinstească memoria cunoscându-l mai bine prin cărţile pe care le-a scris, dar şi urmându-i exemplul de moralitate.