Cinci obiceiuri pe care le-au adoptat scriitorii pentru a-şi crea operele

Pe lângă talentul şi munca dedicate creării unora dintre capodoperele literaturii universale, scriitorii au dezvoltat şi obiceiuri despre care aceştia credeau că îi făceau să scrie mai bine. De la statul în picioare,  şi până la băutul unor cantităţi imense de cafea, creatorii unor celebre opere literare au avut programe diferite şi obiceiuri diferite, dar care, se pare, că au dat rezultate.

Întinşi pe canapea

Truman Capote s-a numit „un autor orizontal” datorită manierei în care scria. Acesta stătea întins în pat sau pe canapea, fumând ţigări şi bând cafea. Considera că nu putea să gândească dacă nu stătea întins. Pe parcursul procesului de scriere, Capote schimba băuturile, trecând de la cafea, la ceai de mentă, la sherry, la martini, toate în timpul unei singure zile.

Primele două versiuni ale unui text le scria în creion sau pix, astfel că nu avea nevoie neapărată de birou. Totuşi, se pare că pentru versiunea finală, folosea o maşină de scris, însă acest lucru nu îl făcea să se ridice din pat, susţinând maşina pe genunchi, după cum informează writetodone.com. 

În lista celor care au adoptat acest obicei, lui Capote i se alătură şi Mark Twain, George Orwell, Edith Wharton, Woody Allen sau Marcel Proust.

Câteva propoziţii pe zi

James Joyce (foto: dreapta) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului trecut, fiind renumit în special pentru romanul „Ulise” care, grosier vorbind, urmăreşte cum îşi petrece personajul Leopold Bloom, o zi obişnuită. Una dintre urmările pe care impactul romanului le-a avut este că admiratorii lui Joyce din întreaga lume sărbătoresc data de 16 iunie sub numele de Bloomsday.

Dacă mulţi autori şi-au impus o limită de pagini pe care să o scrie zilnic, Joyce făcea poate unul dintre cele mai dificile lucruri: îşi lua timp. Era perfecţionist şi răbdător, motiv pentru care  se mulţumea şi cu câteva propoziţii pe zi.

 O anecdotă celebră spune că într-o zi, un prieten s-a întâlnit cu Joyce şi l-a întrebat dacă a avut o zi productivă în ceea ce priveşte scrisul. Acesta ar fi răspuns bucuros că da, iar întrebat cât de mult a scris, Joyce ar fi replicat: trei propoziţii.

Cine se scoală de dimineaţă...

Spre deosebire de „autorii orizontali”, Hemingway scria doar în picioare, la fel şi Charles Dickens, Virginia Woolf, Lewis Carroll sau Philip Roth. 

 De asemenea, autorul  romanului „Pentru cine bat clopotele” se trezea devreme şi scria până după-amiază când se oprea pentru alte activitităţi cum ar fi pentru a petrece timp cu soţia, pentru a vâna sau pentru a bea alături de prieteni.

Mai mult, Hemingway nu citea nimic dimineaţa, înainte să scrie căci considera că acest lucru i-ar umple capul cu ideile altora, iar propria sa voce s-ar stinge.

Dezbrăcat sau nu

Se spune că autorul celebrului roman „Mizerabilii”, Victor Hugo (foto: dreapta), ar fi scris dezbrăcat pentru că îi ordona valetului său să îi ia toate hainele pentru a nu fi tentat să iasă, şi astfel, să ajungă să amâne scrisul.

Totuşi, într-un articol intitulat ”Behavior Therapist”, Richard J. McNally a scris un articol în care spune că, în timp ce scria „Notre-Dame de Paris”, Hugo a aplicat într-adevăr diverse metode pentru a nu fi distras, însă cea cu dezbrăcatul este doar parţial adevărată.

Conform lui McNally, Hugo şi-a pus, într-adevăr, valetul să îi ascundă hainele, însă doar pe cele formale. Astfel, Hugo nu scria neapărat dezbrăcat, dar nu putea să iasă pentru că nu avea hainele adecvate, rămânând astfel acasă pentru a-şi finaliza paginile impuse. 

50 de ceşti

Autorul „Comediei umane”, Honore de Balzac,obişnuia să bea 50 de ceşti de cafea pe zi, considerând că atunci când bem cafea, „ideile mărşăluiesc precum o armată”. Mai mult, scriitorul francez ajunsese să ronţăie chiar şi zaţ uscat.

„Hârtia este acoperită de cerneală, iar munca de noapte începe şi se termină cu torenetele acestei negre ape, precum o bătălie se deschide şi se sfârşeşte cu pulbere neagră”, scria Balzac despre cafea.

Programul său era unul draconic: se culca la şase seara şi se treazea la 1.00 dimineaţa când se apuca de scris, activitate ce ţinea şapte ore. Dimineaţa, la 8.00, acesta dormea aproximativ 20 de minute, după cum scrie meaningring.com, după care relua procesul de scriere de la 9.30 până la 4 după-amiaza. 

„Zilele mi se topesc în mâini precum gheaţa la soare”, scria el în 1830, după cum informează acelaşi site. 

Balzac ieşea din acest ciclu timp de două ore, de la 4 la 6 după-amiaza, timp în care făcea baie, se plimba şi primea vizitatori.