Cum s-a născut mândria agriculturii socialiste românești. Utilajul de legendă pentru care tovarășii s-au dat de ceasul morții să „fure” modele din Occident
0O mândrie a industriei românești de motorizate din perioada comunistă, tractorul U 650, a ajuns un veteran respectat al agriculturii românești. A fost apreciat și la nivel internațional, fiind exportat în toată lumea. Deși era departe de a fi vârf de gamă, U 650 avea calitățile sale irezistibile.
În anul 1963, pe poarta fabricii Uzina Tractorul Brașov ieșeau primele modele de tractoare U 650 sau UTB 650, așa cum se numea de fapt modelul. A fost una dintre cele mai de succes povești motorizate ale României comuniste și cu o longevitate de invidiat. A fost produs timp de 43 de ani, fiind un model deosebit de apreciat, mai ales în țările în curs de dezvoltare sau sărace, unde fermierii nu-și permiteau utilaje foarte scumpe. În România, veteranul U 650 a devenit o legendă a agriculturii românești, privit cu simpatie de marea majoritatea a fermierilor care au avut ocazia să lucreze cu acest utilaj. „Mai toți au învățat meserie pe U650. Eu 30 de ani am mâncat pâine cu tractoarele astea. Pentru ce se cerea atunci erau bune. Sunt destui care le folosesc și astăzi, fac treaba. Mai ales pe exploatații mici”, mărturisește un sătean din Ungureni, județul Botoșani. Realizarea acestui tractor, care a ajuns cunoscut pe cinci continente, a reprezentat o sarcină de partid, inclusiv o muncă de informarea mai puțin ortodoxă a cadrelor însărcinate cu găsirea unui model potrivit.
De la fabrica avioanelor de luptă la uzină de tractoare din orașul „Stalin”
Povestea tractorului legendar U 650 începe, de fapt, cu o uzină la fel de faimoasă. Este vorba despre Întreprinderea Aeronautică Română de la Brașov. La prima vedere toată lumea s-ar putea întreba ce legătură are aeronautica cu utilajele agricole. Ei bine, a avut. Mai ales printr-o reconversie post-belică destinată „construirii socialismului” În România. Dar înainte de tractoare au fost avioanele. Întreprinderea Aeronautică Română (IAR) de la Brașov a fost înființată pe 1 noiembrie 1925 ca societate pe acțiuni, în urma unei colaborări româno-franceze. Practic, acțiunile aparțineau uzinelor Blériot-Spad și Lorraine-Dietrich și fabricii AstraArad. Statul român a contribuit cu terenul, cu amenajarea unui aerodrom și cu fonduri substanțiale. În 1938, statul român a reușit să cumpere toate acțiunile uzinelor franțuzești, IAR revenind regie autonomă de stat. Fabrica de avioane de la Brașov a fost sinonimul performanței în domeniul aeronautice.
Producea avioane și motoare de avion. Primul avion românesc care a purtat numele de IAR a fost produs în 1930, după ce anterior uzina onorase diferite comenzi de avioane sub licență franțuzească. Primul IAR a fost un avionul de vânătoare IAR-11 CV, realizat de inginerul Elie Carafoli în colaborarea cu francezul Lucien Virnoux. La vremea respectivă era unul dintre cele mai bune avioane din lume la categoria respectivă. Până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, IAR Brașov a realizat 21 de modele de avioane, dintre care 15 erau proiectate în cadrul fabricii. Cele mai faimoase au fost avioanul de vânătoare IAR-80 și cel de vânătoare-bombardament IAR-81. IAR-80 a fost avionul utilizat de asul aerului Dan Vizanty, reușind performanțe deosebite cu acesta.
IAR-80 putea zbura cu 500 de kilometri la oră și avea o manevrabilitate comparabilă cu a unui Messerschmitt BF 109, unul dintre vârfurile de gamă ale epocii. Uzinele IAR au fost printre cele mai prestigioase din România interbelică, producând inclusiv instalații și accesorii pentru armamentul de la bord. În timpul războiului, fabrica a fost bombardată și distrusă parțial. După 1945, a fost reabilitată. Odată cu instaurarea regimului comunist în România a fost transformată în fabrică de tractoare. Avioanele de vânătoare nu mai erau o prioritate, în schimb „construirea socialismului” și înființarea de CAP-uri necesita utilaje agricole numeroase. În august 1949, IAR Brașov a devenit sediul Sovromtractorului, adică o societate mixtă româno-sovietică. Cu un an înainte, în 1948, uzina nu se mai numea IAR, ci devenise Uzina Tractorul Orașul Stalin, fiindcă prin decretul din 1950 orașul Brașov devenea „Orașul Stalin” pentru a face pe plac sovieticilor.
Orașul de la poalele Tâmpei a purtat acest nume până în decembrie 1960, atunci când, după moartea lui Stalin, a început o distanțare a comunismului românesc de cel sovietic. Începea etapa național-comunismului românesc cu un apogeu în timpul lui Nicolae Ceaușescu. Așa că după 1960 fabrica s-a numit Uzina de Tractoare Brașov (UTB). Primul tractor produs sub egida IAR a fost modelul IAR 22, în anul 1946. Era un model copiat după Hanomag R 40, un tractor german, la propunerea directorului Ion Grosu. De aceea, este greu de spus că a fost primul tractor românesc, în condițiile în care era o copie aproape fidelă a utilajului nemțesc.
Lupta tovarășilor de a găsi modele bune de „furat” pentru un tractor mai performant
Din 1960, tovarășii însărcinați cu sectorul agricol, industrial, dar mai ales cei care se ocupau de Uzina de Tractoare Brașov au primit misiunea de a face un tractor care să corespundă planurilor agricole comuniste. Adică să poată fi produs în canități mari, rapid și să fie destul de rezistent. Cum nu exista o experiență națională privind realizarea de modele proprii și nici timpul necesar pentru cercetare, responsabilii partidului au început să caute modele bune de copiat de prin străinătate.
Evident, erau preferate modelele occidentale. Cele sovietice fie nu erau pe placul inginerilor, fie, din punct de vedere ideologic, se căuta o distanțare, un drum propriu, specific naționalismului de factură comunistă. Pe scurt, se căutau modele pe care să le cumpere și mai apoi să fie trimise pentru a fi analizate și eventual copiate de inginerii de la UTB și alte întreprinderi de piese. „În România, sintagma colocvială „a pune şublerul” pe un aparat, un motor, un agregat, un dispozitiv ş.a.m.d. înseamnă a încerca să reproduci ilegal un produs, după ce i-ai aflat caracteristicile principale prin diferite măsurători”, preciza Petru Opriș în „Tractorul universal românesc şi problemele apărute în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc din cauza acestuia (1960-1962)”. Au fost luate în calcul mai multe modele, inclusiv tractorul american „Farmall 560”, dar și Renault, cu motor Perkins de 60 de cai putere.
„Pentru realizarea noilor tractoare, se hotărăşte să se aducă de urgenţă din import pentru orientare la elaborarea proiectelor diferite tractoare din grupa 60-65 CP (pe roţi şi pe şenile) cu agregatele respective în câte două exemplare fiecare. S-a menţionat tractorul „Farmall 560” ca fiind tractorul care satisface nevoile complete ale Ministerului Agriculturii şi care a fost comandat la import. De asemenea s-a recomandat a se aduce şi două tractoare „Renault” de 60 CP cu motor Perkins. Tovarăşul Preşedinte al Consiliului de Miniştri a recomandat ca la Uzina de Tractoare să se înfiinţeze un atelier de prototipuri care să fie dotat cu maşinile unelte necesare executării prototipurilor. De asemenea, se vor aduce în fiecare an pentru UTOS (Uzina de Tractoare Oraşul Stalin – nota P. Opriş) cele mai noi tipuri de tractoare care vor servi la îmbunătăţirea tractoarelor din fabricaţia curentă. Pentru studiul noului motor de 60-65 CP s-a indicat să se vadă motorul Perkins de 63 CP montat pe combina autopropulsată de la ICEMEA (Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii – nota P. Opriş). Este necesar să se dea de către ICEMEA un asemenea motor la UTOS pentru demontare şi studiu”, precizează Petru Opriș în aceeași lucrare, cu citate și dintr-un document inedit descoperit în arhive. Este vorba despre o analiză realizată în 1960 privind fabricarea tractoarelor de 60-65 de cai putere. Au fost mai multe încercări, cu prototipuri eșuate, mai ales din cauza pieselor fabricate în România.
Nașterea unei legende agricole românești
Pentru a produce aceste tractoare mai puternice, Partidul Comunist a extins uzina pe o suprafață de 10 hectare. În cele din urmă, în anul 1963, a apărut modelul Universal 650. Acesta avea un motor Diesel de tipul D-103 cu injecție directă și pornire electrică, cu 65 de cai putere la o turație de 1800 de rotații pe minut și o capacitate cilindrică de 4760 centrimetri cubi. Transmisia avea 10 trepte și atinge viteza maximă de 27 de kilometri la oră. Tractorul era echipat cu un mecanism de blocare automată, avea frâne cu discuri duble independente și un sistem hidraulic pentru accesoriile agricole. Avea o cutie de viteze 5 plus 1 cu reductor.
Cu aceste specificații, Universal 650 era un tractor de putere medie care reușea să-și facă treaba pe ogoarele României comuniste. Ceea ce l-a făcut popular era fiabilitatea. Era ușor de reparat și de întreținut. Cu ajutorul sistemului de direcție hidraulic devenea și ușor de manevrat pentru tractorist. În plus, avea o gamă largă de aplicații. Au apărut de-a lungul timpului și variante precum U 651, care avea patru roți motoare, dar și modele modernizate de-a lungul timpului, precum U 650 M, U651 M sau U 650 DT Super, cu motoare de D-110. Primul lot de 5000 de tractoare U 650 echipate cu pluguri și semănători a fost cumpărat de statul român.
Un produs românesc de succes la export
Tractoarele U 650 au devenit rapid destul de cunoscute și peste hotare. De altfel, acest produs industrial românesc a fost printre puținele care s-au bucurat de succes la export. Între 1963 și 2006, peste 760.000 de tractoare U 650 au fost vândute în peste 100 de țări. Evident, cele mai numeroase au fost vândute în Asia, peste 300.000 de bucăți, mai ales în țările comuniste și în țări în curs de dezvoltare care nu beneficiau de tehnologii mai avansate. Peste 70.000 au ajuns și în Africa. Culmea, în America de Nord au fost cumpărate peste 90.000 de tractoare U 650. Alte 6000 au fost cumpărate în Australia. Tractoarele României comuniste au ajuns în țări precum China, Rusia, Congo sau Brazilia. Conform presei propagandistice din acea perioadă, UTB realiza câte un tractor la fiecare 10 minute din cauza cererii prea mari.
Evident, nu trebuie să ne încredem prea mult în organele de propagandă din acea perioadă. Cert este că U 650 a rămas o legendă iar vechile tractoare ale României comuniste încă mai au ogoare prin satele țării. Evident, sunt utilizate mai ales pentru exploatații mai mici. Pentru marile suprafețe agricole sunt preferate, cum era de așteptat, tractoarele moderne. U 650 a fost fabricat sub licență și în țări, precum Pakistan sau Turcia. După privatizare, fabrica de tractoare de la Brașov a mai rezistat până în anul 2006.