Octavia Geamănu, despre relaţia cu Marian Ionescu: „Aş crede că a păţit ceva dacă ar veni la mine cu un cadou într-o anumită zi din calendar”
0Anul trecut, Octavia ne spunea că ea şi soţul ei, Marian Ionescu, n-aveau nevoie de o pandemie pentru a se redescoperi unul pe altul. Şi că nimic din tot ceea ce a pus lumea pe hold n-a fost resimţit dramatic în obiceiurile lor de familie. De fapt, filosofia de viaţă a Octaviei este una simplă: trăieşte azi şi nu-ţi mai face planuri.
Am vrut să verificăm care mai este atmosfera în familia vedetei de la Antena 1 într-o perioadă în care lumea reînvaţă să trăiască, aşa cum o făcea înainte de pandemie.
“Mă uit în jur şi văd tot mai puţini bărbaţi în adevăratul sens al cuvântului. Mulţi închipuiţi bărbaţi în schimb”. De la ce-a plecat revoltă această a ta pe Instagram, care-a devenit aproape virală?
Pe Facebook a fost virală. Mii de comentarii, mii de share-uri, până când cineva deranjat de rândurile mele a reclamat postarea încât a fost ştearsă de FB. Îmi place să îmi scriu gândurile şi să le împărtăşesc cu cei care aleg să mă urmărească. Unele dintre aceste postări sunt concluzii care apar în urma discuţiilor cu prietenele ori prietenii mei. Ai văzut că am scris şi despre femei? (zâmbeşte) Nu era o “revoltă”, ci mai degrabă o observaţie. La două zile după, apărea un articol cu Sean Penn care spunea fix acelaşi lucru. Discuţia e amplă. O concentrasem bine în textul care a rămas încă pe Instagram.
Dacă mâine-ai fi în postura de a renunţa la televiziune, ce te-ai vedea făcând? Există viaţă şi fără Observatorul de la Antena1?
Viaţa-i viaţă, am primit-o de la Divinitate. Ca de altfel tot ce ne înconjoară. Jobul face parte din viaţă. Dar joburile se mai şi schimbă. Noi ne schimbăm, ne dorim altceva la un moment dat… Chiar mâine-mâine nu se va întâmpla asta, să renunţ la Observator, însă în viitor cu siguranţă da. O să vină totul într-un firesc. Cred foarte mult în Destinul meu. Evoluez zilnic, învăţ, mă dezvolt pentru o etapă firească din punct de vedere profesional. Să ştii că eu nu sunt înnebunită “să apar” la TV. Îmi place enorm ceea ce fac, mi se potriveşte şi se “întâmplă” ca asta să se petreacă în acest mediu. Dar nu mă simt legată de un job anume. Nici n-ar fi sănătos să fie aşa. Viaţa trebuie trăită fără încrâncenare ori ataşamente de orice natură. Trebuie trăită cu încredere şi spirit. Sau, cel puţin, aşa vreau eu să trăiesc.