Analiză Războiul și inflația ar trebui să fie „prietenii” aurului. De ce a scăzut cotația metalului prețios

Acesta ar trebui să fie momentul în care aurul să-și demonstreze rolul de scut pentru investitori împotriva inflației și a riscurilor geopolitice. În schimb, aurul s-a prăbușit: joia trecuta, pe 19 martie, era în scădere cu 14% față de nivelul de dinaintea izbucnirii războiului israeliano-american împotriva Iranului.

Aurul „s-a prăbușit” în cursul zilei de joi, fiind în scădere cu 14% față de nivelul de dinaintea izbucnirii războiului israeliano-american împotriva Iranului, relatează The Wall Street Journal. Investitorii sunt dezamăgiți de cea mai veche sursă de siguranță.

Există explicații tehnice pentru eșecul aurului de a-și îndeplini promisiunea, dar acestea nu rezistă cu adevărat unei analize atente. Problema este una care îi urmărește pe investitori de fiecare dată când se îngrămădesc în tranzacții la modă: ceilalți investitori.

Pe scurt, aurul devenise extrem de popular în ultimul an, astfel că, odată început războiul, a devenit primul lucru de vândut, fie din prudență, fie pentru a reduce datoriile.

Jurnaliștii american încearcă să explice. Aurul este evaluat în dolari, iar dolarul a crescut mult de la începutul bombardamentelor, datorită poziției SUA ca exportator net de energie. Acest lucru ar trebui să afecteze direct aurul și alte active tranzacționate global în dolari. Totuși, aurul a scăzut puternic și în lire sterline (11%), euro (10%) și yeni (11%).

 Dolarul a scăzut, ceea ce ar fi trebuit să ajute aurul

Ziua de joi a oferit un nou test. Dolarul a scăzut, ceea ce ar fi trebuit să ajute aurul. Dar metalul prețios a avut cea mai proastă zi de la începutul războiului, scăzând cu aproape 6%. În cel mai bun caz, dolarul explică doar o mică parte din această cădere.

Aurul este de obicei sensibil și la ratele reale ale dobânzilor, ajustate cu inflația. Dacă îl considerăm un activ sigur care protejează împotriva inflației, atunci costul de oportunitate al deținerii aurului este randamentul real oferit de titlurile de stat protejate împotriva inflației (TIPS). Astfel, prețul aurului ar trebui să scadă atunci când randamentele cresc, deoarece devine relativ mai puțin atractiv.

Iar randamentele au crescut. Investitorii anticipează o inflație mai mare pe termen scurt și se așteaptă ca Rezerva Federală să mențină dobânzile sau chiar să le crească în acest an. Este o schimbare majoră față de așteptările de acum o lună, când se prognozau două sau chiar trei reduceri de dobândă, ceea ce a dus la creșterea randamentului TIPS pe 10 ani.

Acest lucru justifică parțial un preț mai mic al aurului, dar nu explică pe deplin scăderile actuale. În trecut, prețul aurului se mișca în mod constant în sens opus randamentelor TIPS, dar această relație s-a rupt pe măsură ce aurul s-a scumpit. Timp de un an, aurul a crescut odată cu randamentele. În timpul războiului, însă, legătura pare să fi revenit, mișcându-se invers în 11 din ultimele 15 zile. Totuși, la fel ca în cazul dolarului, aceasta explică doar o mică parte din scădere.

Aurul a devenit o investiție „aglomerată”

Explicația cea mai bună este că aurul a devenit o investiție „aglomerată”. La fel ca în cazul acțiunilor, ceea ce a crescut cel mai mult în lunile dinaintea războiului a scăzut cel mai mult atunci când investitorii s-au retras.

O parte din acest fenomen ține de traderii care au folosit împrumuturi pentru a-și amplifica pozițiile. Când și-au redus riscul, au vândut acțiunile deținute și au răscumpărat pe cele vândute în lipsă, ceea ce a dus la fluctuații neobișnuite în acțiunile populare în rândul fondurilor speculative.

Este imposibil de știut cât au împrumutat investitorii pentru a cumpăra aur. Dar este clar că acesta a atras mulți bani speculativi în ultimul an. Acest lucru s-a reflectat în achizițiile masive ale principalului ETF pe aur, SPDR Gold Shares. Toamna trecută, situația devenise atât de extremă încât prețul aurului și acțiunile populare printre micii investitori se mișcau în tandem.

Pe măsură ce speculatorii își reduc expunerea, aurul are în mod natural de suferit.

Creșterea achizițiilor băncilor centrale i-a determinat și pe alți investitori să profite de tendință

Creșterea puternică a aurului a început când băncile centrale au început să-și diversifice rezervele, orientându-se către aur în loc de dolari, după înghețarea activelor externe ale Rusiei în urma invaziei Ucrainei. Creșterea achizițiilor băncilor centrale i-a determinat și pe alți investitori să profite de tendință.

Războiul din Iran ridică însă întrebări despre cât de departe poate continua acest proces. Rolul rezervelor valutare este de a proteja capacitatea unei țări de a importa în perioade de șoc. Reacția Iranului la atac a generat ceea ce Agenția Internațională pentru Energie numește „cea mai mare perturbare a ofertei din istoria pieței globale de petrol”.

Acesta este momentul în care importatorii de petrol ar trebui să consume rezervele, nu să le acumuleze—iar dacă nu își cresc rezervele, le va fi mai greu să cumpere aur. Țările bogate în petrol din regiunea Golfului Persic, care se confruntă cu probleme financiare deoarece nu pot exporta prin Strâmtoarea Ormuz, ar putea trece și ele de la cumpărători la vânzători.

Un fenomen similar se aplică și persoanelor fizice, mai ales din India și China, unde investițiile în aur sunt mai frecvente decât în Occident. Pe măsură ce prețul petrolului afectează economiile, acestea ar putea decide să vândă o parte din aurul deținut.

Aceste probleme sunt însă temporare. Ca în cazul tuturor activelor, odată ce „mulțimea” pleacă, prețul poate reveni la fundamentale. În cazul aurului, acestea înseamnă inflație, dobânzi și geopolitică. Dar nu se știe câți dintre cumpărătorii din ultimii ani vor trebui să vândă pentru ca acest lucru să se întâmple. Dacă printre acești vânzători se vor număra și băncile centrale, atunci aurul ar putea avea încă mult de scăzut înainte de a-și recăpăta strălucirea, concluzionează jurnaliștii americani.