Cum trebuie să arate investitorul strategic pe care îl caută statul
0Ca să-i evite pe cei care taie fabricile României la fier vechi şi le transformă în malluri, autorităţile au introdus în criteriile de privatizare sintagma „investitor strategic“. „Adevărul“ vă prezintă caracteristicile obligatorii ale acestuia.
România derulează în aceste momente unul dintre cele mai ambiţioase programe din ultimii ani: concomitent se încearcă privatizarea CFR Marfă, găsirea unei soluţii de salvare pentru combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea şi un partener de investiţii pentru Cupru Min.
Chiar dacă procedurile sunt total diferite pentru cele trei companii de stat, politicienii, de la premier şi miniştri şi până la parlamentari sau oficiali locali afirmă sus şi tare că se caută un „investitor strategic“, fără a da prea multe detalii.
„Adevărul“ vă prezintă care este portretul-robot al investitorului strategic: serios, cu bani şi cu know-how, dar şi cu foarte mult curaj, să conştientizeze că în România regulile se pot schimba des.
„Investitorul strategic este, din punct de vedere legal, cel care achiziţionează pachetul majoritar“, spune Victor Cazana, fost şef al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI).
„Cutuma încetăţenită este că investitorul strategic e cel care are un obiect de activitate asemănător cu societatea privatizată şi continuă activitatea. Spre deosebire, un investitor de portofoliu intră în acţionariat când preţul este jos şi iese după, eventual la un preţ mai bun. Pe vremuri puteam pune pre-condiţii în calificare, precum cifră de afaceri mare şi investiţii. După intrarea în Uniunea Europeană nu mai putem. Definiţia investitorului strategic nu este cu mult diferită de profilul solicitat atunci“, a mai spus el.
„Regulile sunt foarte clare: doar preţul contează! Restul înseamnă condiţii impuse, adică îngrădirea liberei circulaţii a capitalului în UE. Care este interzisă. Nu poţi să spui că unul este mai strategic decât altul“, este de părere Florin Vlădan, la rândul său fost ocupant al fotoliului de şef al OPSPI. Vlădan a adăugat că este obligatoriu ca un investitor strategic să aibă o foarte bună experienţă în domeniul de activitate al companiei privatizate, dar şi bani pentru capital de lucru.
Şi statul trebuie să fie serios
Otilia Nuţu, expert pe energie şi infrastructură în cadrul Expert Forum, porneşte abordarea din punctul opus de vedere, respectiv al Guvernului. „De ce nu s-au înscris marii investitori internaţionali la privatizarea CFR Marfă? E o problemă de credibilitate“, a arătat ea. Nuţu a dat ca exemplu proiectul de ştergere a datoriilor CFR Marfă, prin conversie în acţiuni, despre care marii investitori străini nu au avut de unde să afle.
Companiile care doresc Oltchim trebuie să activeze în industria chimică sau petrochimică ori să reprezinte fonduri cu experienţă în domeniu. De asemenea, trebuie să prezinte scrisori de bonitate bancară, potrivit ministerului Economiei.
La Cupru Min, anunţul spune că realizarea procesului de atragere de învestiţii se va face prin orice metodă prevăzută de lege, precum asocierea în participaţiune sau cooperare, iar selecţia investitorului se va face pe baza de proces competitiv.
Nuţu a mai spus că nu pot fi atraşi investitori strategici atunci când se listează pe bursă câte 10-15% din acţiuni, cum este cazul Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Complexul Oltenia „S-a făcut managementul profesionist: nu se poate să iasă Lulache la Nuclearelectrica şi Ciurel la Complexul Energetic Oltenia. Investitorii vor şti că vor fi manageriate politic“, a mai spus ea.