Exclusiv Iohannis și Băsescu, sursă de inspirație în bătălia pentru Cotroceni. Modelul copiat de Nicușor Dan și George Simion
0Expertul în comunicare Radu Delicote analizează, într-un interviu pentru „Adevărul”, strategiile principalilor candidați la președinția României, atuurile și slăbiciunile fiecăruia.
Adevărul: Cu o lună și jumătate înaintea primului tur al alegerilor, știm lista definitivă a candidaților, dar și pe cei care au șanse reale să ajungă la Cotroceni. Ce au învățat ei din campaniile victorioase ale celor patru președinți ai României de după Revoluție, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis?
Radu Delicote: Dacă ar fi să ne amintim de ultima victorie spectaculoasă dintr-o campanie, m-aș opri la cea din 2014, când Iohannis a luat în primul tur cu 10% mai puțin decât Ponta. Mare atenție, pentru că atunci Victor Ponta era asociat ca om al sistemului. Dacă ar fi să facem o contextualizare, între turul 1 și turul 2 au fost o serie de mari scandaluri în care diaspora a protestat din cauză că nu s-au organizat bine alegerile. Toată vina a fost aruncată în cârca lui Victor Ponta, care a decontat asta. Astăzi, ironia face că avem o situație oarecum la fel sau similară situației de atunci.
Cum ar arăta o „finală” între Nicușor Dan și George Simion
Se vorbește mult despre o „finală” Nicușor Dan – George Simion. I-am putea asocia ca stil de comunicare cu Iohannis, respectiv Ponta?
E adevărat, avem un candidat care este mai retras, care este mai tăcut, la fel cum era Klaus Iohannis, mă refer la Nicușor Dan, care nu are exuberanța comunicării pe care o avea Victor Ponta, dar pe care azi pare să o aibă George Simion. În comparația noastră avem un Simion care este un candidat mai efervescent, mai prezent, care își face campanie de mult mai mult timp per total decât Nicușor Dan, dar să ținem cont și că, până la urmă, are și un aparat de partid în spate pe care, prin prezența sa în online și în offline, a reușit să-l ridice la niște rezultate importante, ba chiar să-l bage în parlament. Pe de altă parte, diferența este, dacă este să comparăm cu situația de atunci, deci, închizând paranteza, că amândoi astăzi sunt oameni din sistemul politic, asociați cu sistemul politic într-un fel sau altul. Adică și Nicușor Dan, și Simion.
Să presupunem că într-adevăr în turul 2 ar ajunge Nicușor Dan și Simion. Întrebarea va fi, și aici este crucial, între turul 1 și turul 2, va reuși să câștige modelul candidatului retras-tăcut care seamănă în această privință cu Iohannis sau cel care se dovedește mai prezent, mai efervescent?
Aș spune că aici, de fapt, vedem dihotomia. Atunci, în 2014, am avut One Man Show Victor Ponta, pentru că era președinte de partid, era premier, era organizator, principal, era peste tot prezent și a obținut 40% până la urmă din voturi. Și ne amintim că, de fapt, Klaus Iohannis a fost al doilea în primul tur, cu circa 30%, deci la 10% în urma lui Ponta. Candidatul aș spune tăcut nu atât în sensul că nu vorbea atunci, ci pentru că nu era atât de prezent. Desigur, întrebarea e cine va reuși și cum va reuși să ia în turul 2 procentele necesare ca să câștige, dar la care nu avem un răspuns. Pentru că aparent și posibilitățile sunt egale. În momentul de față, și Nicușor Dan, și George Simion, mi se pare că pleacă din aceeași poziție de a câștiga turul 1, de a lua cele mai multe voturi, de fapt, și de a intra în turul 2. Pentru că, de multe ori, poți să câștigi și să pierzi alegeri. Sunt de acord între cele două tururi. Două săptămâni de campanie electorală contează enorm, deși nu pare o perioadă lungă. Dar în acest timp se pot schimba percepții.
Cine e cel mai anti-sistem
Ce ar duce la schimbarea acestor percepții? Am putea să vedem oameni care l-au votat pe Dan în primul tur și să-l voteze pe Simion în al doilea și / sau invers?
Aceste percepții nu se schimbă în cazul candidaților care te-au votat în primul tur. Adică, dacă eu votez cu x în turul 1 nu o să mă duc să votez cu y în turul 2, indiferent dacă explodează ceva puternic. Însă miza cea mare e bătălia pentru cele câteva milioane de voturi primite de ceilalți candidați în primul tur. Și ne amintim că în 2015 a izbucnit un scandal enorm din cauza organizării proaste a alegerilor. Ministrul de Externe pe vremea aceea nu a vrut să-și dea demisia și toată lumea l-a acuzat pe Victor Ponta, dar atenție, că Iohannis a câștigat cu aproximativ 54%. Dar ideea e că Victor Ponta în continuare a obținut un număr mare de voturi, deci cei 40% care l-au votat în primul tur l-au votat și în al doilea. Iohannis, în schimb, a reușit să mai ia 20% în turul 2, dar i-a luat dintre votanții altora.
În 2014, oamenii au votat pentru Iohannis pentru că era aparent candidatul antisistem. Cine va fi perceput în 2025 drept antisistem?
Aici ironia este că amândoi, dacă ne referim la Nicușor Dan și George Simion, deși sunt parte din sistem, niciunul nu este identificat într-un mod poate atât de direct cu sistemul. Nicușor Dan a fost deputat de București, după aceea primar al Capitalei, George Simion este deputat, deci sunt oameni din sistem. În aceste momente, de fapt, niciunul nu decontează. Pentru că niciunul nu este cu adevărat la putere în sens guvernamental, în sens executiv. Acolo s-ar fi făcut decontul mai repede, așa cum a decontat Ponta în 2014.
Ca în 2014
Realist, în ce măsură ar putea să semene alegerile din 2014 cu cele din mai?
Vor semăna în sensul în care vom avea o dihotomie, vom avea o diferență de candidați, cum am spus Exuberantul cu Calmul. Aici va fi asemănarea, așa s-a încercat și atunci, cu România lucrului bine făcut, cu care ieșea Klaus Iohannis ca slogan de campanie. Deci vor semăna lucrurile din punctul ăsta de vedere.
Ar putea Nicușor Dan să apeleze la „modelul” Iohannis, mai ales că au puncte comune, pentru a obține victoria?
Diferența este că în momentul de față Klaus Iohannis, mai ales după momentul desecretizării datelor ce țin de deplasările prezidențiale, are o moșterire de imagine foarte, foarte negativă. Așa că orice asociere ar avea Nicușor Dan, fie ea și subtilă și subliminală cu Klaus Iohannis, evident că o să-i dăuneze foarte mult.
Dar ceea ce văd eu este poziționarea lui ca un soi de outsider. Și se poziționează ca un soi de outsider vis-a-vis de toată clasa politică actuală. Deci ideea de a se poziționa cu mesajul pe care îl are, cu întâlnirile pe care le are, cu nevoia de a căuta sprijin inclusiv politic din mai multe părți, arată că el, de fapt, încearcă să se pună în lateralul clasei politice actuale.
Dar Simion?
George Simion se pune împotriva clasei politice actuale, Nicușor Dan se pune în lateralul clasei politice actuale. Și se vede inclusiv din mesajele pe care le au. Unul este anti-establishment și antisistem, celălalt este analist, mai degrabă, politic, decât antiestablishment și antisistem.
Cât de mult seamănă Nicușor Dan cu Iohannis
Și atunci unde ar mai semăna Nicușor Dan cu Iohannis?
Seamănă prin capacitatea de a nu fi persoane conflictuale, căci atunci Klaus Iohannis nu a fost conflictual în campanie. Deci niciunul nu este conflictual. Și ca o a doua perspectivă, cred că inclusiv poziționarea asta de outsider pe care a avut-o și Iohannis venind din mediul profesoral, era cumva perceput ca un outsider, nu parte a establishmentului.
Pe de altă parte, dacă ar fi să-i comparăm pe George Simion sau Victor Ponta cu un alt fost președinte, am putea să ne oprim la „modelul” Băsescu, cel puțin prin felul în care se comportă în campania electorală?
Sigur că da, pentru că și Traian Băsescu era de tipul player, player de anti-establishment. Vă aduceți aminte că era deja primarul Capitalei și cerea votul de încredere cetățenilor pentru Consiliul General. Asta deși el era, în continuare, primar. Deci, el deși era la putere și era parte din sistem, se poziționa ca înăuntru și anti-establishment. Sigur, un pic mai moale la nivelul de mesaj față de ce vedem acum, dar și mijloacele de comunicare erau altele, și contextul politic era altul, dar într-adevăr putem vedea în candidații de astăzi reminiscențe ale foștilor candidați la prezențiale. De fapt, cred că stilul lui Băsescu l-au luat toți, cel puțin au încercat să o facă într-o formă sau alta. Unii au reușit mai bine să-l implementeze contextului, alții mai puțin. Desigur, mai puțin Iohannis și Nicușor Dan.
Băsescu sau Iohannis: care e mai tare?
Vorbim de doi președinți care au câștigat două mandate consecutive, Băsescu și Iohannis. Care model crezi că ar fi azi mai pe placul românilor?
Atenție, românilor le-a plăcut modelul Traian Băsescu pentru că a fost o dihotomie între Traian Băsescu și Adrian Năstase. Deci, atenție, pentru că atunci a fost tot pe principiul două portrete de candidați la prezidențiale care au candidat unul împotriva celuilalt. Așa le-a plăcut românilor ca alegători Traian Băsescu sau așa a reușit el între turul 1 și turul 2 să întoarcă voturile. A luat în plus în turul 2 și voturile altora, care nu l-au agreat pe Năstase. Asta unu. Doi, Iohannis a câștigat tot așa, pentru că nu ne-a plăcut atunci în contextul respectiv de Victor Ponta. Apoi, Iohannis a câștigat pentru că nu ne-a plăcut în momentul respectiv de Viorica Dăncilă. Deci în permanență între turul 1 și turul 2 a existat această confruntare de portrete. Alb versus negru, roșu versus verde, albastru versus gri. Constant. Și constant fiecare și-a ales o nișă și constant a încercat pe acea nișă. Și e perfect normal să se întâmple așa, a încercat pe acea nișă să fie cât mai convingător. Și în acest context vom avea la fel, indiferent cine intră în turul 2, vom avea această poziționare de tip dihotomic, de tip 1 versus 2, a versus b. Ideea este că, în momentul de față, în fiecare dintre cei doi pe scenariul pe care discutăm noi, găsim asemănări și reminiscențe cu foștii candidați prezidențiali. Dar, într-adevăr, cea mai mare asemănare este momentul 2014 din alegerile de atunci.
Mai contează azi poziționarea pro-PSD – anti PSD, așa cum a fost timp de 30 și ceva de ani sau mai degrabă vom avea suveraniști versus anti-suveraniști?
Eu constant am văzut votul ca fiind o idee de curent, de opinie și de moment. Doar că acum este o bătălie împotriva unor curente mai mari care nu sunt neapărat autohtone. Deci tendința asta suveranistă a votului și existența ideii de suveranism există în cam toate țările din Europa, există cam în toată lumea la ora actuală. Diferența este că atunci erau într-adevăr idei liberale versus idei social-democrate sau era cumva PSD-ul și vreo două-trei partide satelit care susțineau candidatura prezidențială versus o coaliție mult mai mare de partide mai de dreapta. Ceea ce acum nu mai este cazul. Deci nu mai discutăm de liberalism, de social-democrație, de stânga de dreapta, ci vorbim care dintre liderii politici cu moștenire de imagine poate să mă susțină pe mine sau nu. Așa vor pune problema candidații. Și ne amintim cum a făcut Ludovic Orban cu Elena Lasconi, când s-a retras în favoarea ei.
Asta înseamnă că în contextul dat am putea ajunge în situația de neimaginat acum 5 ani în care în turul 2 o bună parte din electoratul PSD să-l voteze pe Nicușor Dan, care e apropiat USR? Sau votanții USR să voteze cu Antonescu, reprezentantul coaliției PSD-PNL, dacă acesta ajunge în turul 2 cu un suveranist?
Sigur, este foarte probabil. Depinde, evident, ce se va întâmpla în primul tur și cineva va ajunge în turul al doilea. Pe de altă parte, în momentul de față este aglomerație pe dreapta, să trecem generic pe dreapta, pentru că Crin Antonescu are contracandidați care îi „mănâncă” din voturi. Îl are pe Victor Ponta, teoretic, pentru că sunt votanți PSD care se ducă către Ponta.
Și o are și pe Elena Lasconi. Și acum, dacă e să ne imaginăm că Crin Antonescu ar intra în turul 2 cu 40%, facem așa, fix o simulare, ne uităm că 2%, cu 3%, cu 5%, cât ar strânge ceilalți care sunt mai mici, îi taie, de fapt, șansele reale de a ajunge în turul 2. Acest exercițiu de imaginație este valabil pentru fiecare dintre candidați, în mod egal. Și pentru Ponta, și pentru Lasconi, și pentru Nicușor Dan.
Același exercițiu de imaginaț îl putem face și pe partea cealaltă. În momentul de față într-adevăr există un avantaj aș spune competițional, pentru că Simion nu mai are contracandidați atât de vehemenți sau de puternici pe culoarul lui. Poate cu excepția lui Ponta.
Pro și contra Nicușor Dan
Îți propun acum alt exercițiu, anume să-i luăm pe principalii favoriți, 5 la număr, și să vedem care cu ce fost președinte ar semăna. Și fiindcă am tot vorbit despre Nicușor Dan, hai să începem cu el.
Pe Nicușor Dan m-aș feri să-l compar cu Klaus Iohannis de acum, pentru că are o moștenire urâtă. Dacă seamănă, seamănă cu Iohannis care se bătea în 2014 cu Ponta.
Ce argumente ar avea Nicușor Dan în bătălia pentru Cotroceni?
Cred că Nicușor Dan dacă reușește într-o mare turbulență, cum e acum, cu foarte multă maree, la nivel de comunicare, dacă reușește să se poziționeze deasupra, s-ar putea să aibă de câștigat. Și cred că asta și face, de fapt. Se vede că a crescut în online. Se vede că, din punctul meu de vedere, a făcut foarte bine că, cu ghilimelele de rigoare, evident, a furat startul atunci când și-a anunțat candidatura pentru prezidențiale imediat după alegerile din 2024. Și sunt ferm convins că o mare parte din votanții din urbanul mare, orașele mari ale țării, îl vor vota pentru că acolo are notorietatea. Bazinul lui de votanți este acolo, la nivel geografic. Orașele medii și mari. Cu precădere cele mari, unde sunt sunt votanți de dreapta. Mă feresc să spun neapărat un partid sau alt partid, dar sunt votanți care se uită la această poziționare. Cum am spus mai devreme, lateralul clasei politice.
Spuneai că Nicușor Dan ar semăna cu Iohannis din 2014. Cine ar semăna cu Iohannis din 2020 și campania sa anti-PSD?
Aș spune că o campanie anti-PSD o face mai degrabă Simion în momentul de față. Pentru că Iohannis a avut o campanie pozitivă în 2014, fără atac la alte persoane și alte partide. A fost doar cu mesaj pozitiv, exact așa cum face și Nicușor Dan acum.
Simion, exploziv ca și Băsescu
OK, pe George Simion cu cine l-am putea compara? Spuneai de Băsescu...
Să știi că îl văd într-adevăr și pe el apropiat de Băsescu. Îl văd ca stil de comunicare, cu anti-establishment, are constantă idee asta. Simion, probabil, a fost primul care a îmbrățișat ideea de live pe social media, de comunicare în timp timp real. Și merge pe ideea de anti-establishment. Și-a format și el ca și ceilalți până la urmă, ca și Antonescu, ca și Ponta, ca și Nicușor Dan, ca și Elena Lasconi, deci spun că și-a format cam propriul lui profil de comunicator public. Cam știi la fiecare, și ăsta este un lucru bun pe care îl vedem la nivel de comunicare pentru toți oamenii din partide, la fiecare între ei, dacă te gândești la numele respectiv, îți vine în minte o poziționare, o personalitate, o tipologie de comunicare. Ceea ce arată totuși o nișare bună.
Și care ar fi plusurile și minusurile sale?
El are, da, el are în momentul de față un avantaj foarte bun, pentru că a reușit să comunice eficient, în momentul în care Călin Georgescu a fost interzis. Și a reușit să fie ca un surfer pe tot valul acesta. Dezavantajul este că nu toți votanții lui Călin Georgescu se vor duce natural către el. Asta unu la mână. Și doi la mână, mai are un dezavantaj că, până la urmă, o parte din votanții lui Călin Georgescu se uită și la celelalte alegeri, la cele din noiembrie, și o să se vadă că totuși acolo nu a avut un rezultat foarte bun. Alte dezavantaje nu văd.
Adică, sincer, îl văd pe el că s-a poziționat strategic foarte eficient și foarte repede la momentele respective și tocmai ca, într-un fel, să reușească să atragă de partea lui cât mai mulți oameni. Și, repet, pe culoarul lui, el are contracandidat în momentul de față la nivel teoretic, mă refer, doar pe Ponta. Desigur, în ideea în care, vom avea prezență mare la vot.
De ce doar dacă va fi prezența mare?
Pentru că, cu cât avem o prezență mai mică la vot, de fapt, canidații de acest tip sunt un pic mai dezavantajați și câștigă candidații care au mașinării bune de vot în spate, mașinării de partid. Dar cred cu tărie că va fi prezență mare la vot. Și sunt convins că va fi prezență foarte mare la vot.
Ce șanse au Crin Antonescu și Elena Lasconi
Pe Crin Antonescu cu ce fost președinte l-ai compara?
Pe Crin Antonescu îl văd la fel cum era Emil Constantinescu. Așa e Antonescu în momentul de față. Acel om care încearcă să se poziționeze în ideea specialistului, în ideea salvatorului specialist, cu un evident potențial de câștig, dacă reușește să convingă mai mulți oameni, dar cu riscul în care, ca și pe Emil Constantinescu, clasa politică poate să-l doboare
Ce ai spune de Elena Lasconi, care ar fi punctele sale forte și minusurile?
Pe Elena Lasconi o văd mai degrabă tot așa, ca o poziționare tot în lateralul clasic. În momentul de față, aș spune că ea și Nicușor Dan sunt cam pe același segment de comunicare. Comunică asemănător, în multe privințe, dar ce mi se pare interesant la Elena Lasconi este că toată lumea uită că ea a ajuns în turul 2 totuși la celelalte alegeri. Evident, contextul era altul, sunt convins, dar totuși a reușit să strângă un număr mare de voturi atunci. Are, în teorie, o bază importantă de votanți. În practică, cred că a pierdut prin faptul că nu a mai continuat să comunice atât de vehement, atât de puternic imediat după alegeri. A comunicat puțin, sigur, a făcut și greșeala în momentul acela nefericit cu scrisoarea pe care a i-a trimis-o lui Trump ca să se plângă. N-a ajutat-o, evident. Și cumva a fost prinsă în malaxorul acela de negocieri de partide pentru intrarea la guvernare a USR.
Și cine a ocupat tempo-ul pe care l-a pierdut Elena Lasconi?
Aș spune că a fost ocupat de Nicușor Dan, dar și de către Simion și de către Georgescu. Și aici se vede inclusiv în sondajele de opinie că nu mai e percepută ca fiind, cel puțin acum, un candidat per se pentru prezidențiale. Vom vedea ce se întâmplă în următoarele două săptămâni.
Victor Ponta poate câștiga tot, dar nu are ce pierde
Următorul pe care l-aș propune a fost Ponta. Ce atuuri are el, ce defecte?
Ponta reușește foarte bine să coaguleze în momentul de față o aripă destul de consistentă a voturilor din PSD dacă va comunica în asemenea măsură. Poate fi un personaj politic care să intre puternic la nivel de influență într-un PSD oarecum debusolat, dezamăgit, nemulțumit de ce se întâmplă la nivel de alianță. Eu cred că în momentul de față Ponta inclusiv vrea să facă acest lucru, să-și joace cartea, rolul ideii de coagulator, de nou coagulator în interiorul PSD-ului prin ceea ce face. Și, de fapt, testează apele să vadă câtă susținere are la nivel de partid în momentul de față. Deci, pentru el, evident obiectivul principal rămâne să ajungă președinte, să ajungă în turul 2, dar mai mult decât atât vrea să testeze apele în interiorul PSD-ului, să vadă câți votanți are și unde.
Ca stil de lider cu cine l-ai asemăna? Ar semăna cu fostul său dușman, Traian Băsescu?
Încearcă să intre pe stilul de comunicare de tip metaforic și direct percutant cum avea Băsescu, dar încearcă să facă lucrul ăsta mai ales atunci când iese cu mesaj împotriva lui Antonescu, dar cam atât. De fapt, cam aici se oprește orice asemănare pe care pot să zic că o văd.
Ce le lipsește candidaților
Ca politolog și expert în comunicare, ce lipsește în acest moment și ce ți-ai dori să vezi la toți acești concurenți?
În primul rând, mi-aș dori să văd o dezbatere între ei toți. Pentru că, până la urmă, președinții, și asta îmi doresc de la românii care merg să voteze, toți cetățenii români să-și imagineze președintele ca fiind garantul real al politicii externe a României. Iar românii să-și imagineze cum stă persoana respectivă lângă marii lideri ai lumii și negocează cu politicile și interesul României. Asta unu la mână. Și poate că oamenii ar trebui să se uite și la ce limbi străine vorbesc acești candidați. Și să-i evalueze inclusiv din perspectiva asta, pentru că nu poți să te duci doar cu interpret pe lângă tine peste tot. Trebuie să cunoști și tu măcar o limbă străină. Aș spune că astea două perspective sunt importante.
Ce greșeli ar trebui să evite, greșeli care ar putea să le fie fatale și să le distrugă imaginea?
Sunt mai multe lucruri de evitat, dar eu le-aș recomanda să evite să intre în scandaluri, să evite să intre în conflicte. Cu adevărat, cred că societatea s-a săturat de conflicte și de scandaluri de acest tip și mai degrabă și-ar dori ca acești candidați să iasă cu un mesaj pozitiv, să iasă cu mesaje constructive. Și, atenție, societatea are nevoie de modele. Să învețe și să reușească să fie un model adecvat pentru timpurile pe care le traversăm. Căci doar așa va putea să convingă votantul român că merită votul său.
Se încarcă comentariile...
