Drogurile pentru consum propriu: de ce o amendă nu poate înlocui tratamentul

O propunere legislativă înregistrată la Senat pe 5 octombrie 2026 urmărește ca deținerea de droguri pentru consum propriu să nu mai fie infracțiune, ci contravenție sancționată cu amendă. Ideea de a trata dependența în primul rând ca problemă de sănătate este legitimă. Dar schimbarea sancțiunii nu rezolvă, singură, problema: cine îi ajută pe consumatori și cum ajung aceștia la tratament?

Foto: Poliția Română

Un articol publicată de Alex Florența, procuror-șef adjunct DIICOT, publicată pe JURIDICE.ro, analizează aceste probleme.

Experiența nord-americană oferă un avertisment pentru România. Reducerea intervenției penale, înainte ca alternativa medicală să funcționeze, poate lăsa un gol pe care simpla promisiune a unor servicii viitoare nu îl acoperă.

Lecția Oregon: întâi serviciile, apoi schimbarea legii

În februarie 2021, statul american Oregon a eliminat răspunderea penală pentru deținerea unor cantități mici de droguri, inclusiv heroină, cocaină sau metamfetamină. În locul dosarului penal, persoana primea o amendă de 100 de dolari. Plata putea fi evitată prin apelarea unei linii telefonice și efectuarea unei evaluări de sănătate.

Alternativa părea simplă: mai puțină pedeapsă, mai mult ajutor. Numai că principalele rețele de servicii au devenit operaționale abia la mijlocul anului 2022, la peste un an după schimbarea legii.

Nici legătura dintre amendă și tratament nu a funcționat așa cum se sperase. Potrivit datelor prezentate în analiza de pe JURIDICE.ro, dintre persoanele sancționate în perioada februarie 2021–septembrie 2023, aproximativ 8% au apelat linia dedicată, iar sub 1% au ajuns la tratament pe această cale.

În aceeași perioadă, Oregon s-a confruntat cu o creștere severă a deceselor prin supradoză. Această evoluție nu trebuie atribuită automat dezincriminării: răspândirea rapidă a fentanilului a coincis cu schimbarea legislativă și complică evaluarea efectelor acesteia.

În 2024, Oregon a reincriminat deținerea, dar a păstrat serviciile de sprijin și a introdus mecanisme prin care persoanele pot fi îndrumate către tratament în locul urmăririi penale. A rezultat un model mixt, nu o simplă revenire la pedeapsă.

România are nevoie de o alternativă medicală reală

Pentru România, întrebarea esențială este dacă sistemul medical poate prelua persoanele care au nevoie de ajutor.

Un audit al Curții de Conturi asupra fostului sistem de asistență antidrog a constatat că, în 41 dintre cele 47 de centre teritoriale, nu exista o echipă terapeutică completă. Aceste structuri aveau în principal atribuții de evaluare și consiliere, nu erau centre de dezintoxicare cu internare.

Ulterior, sistemul a fost reorganizat, iar fostele structuri teritoriale au trecut în sistemul sanitar. Reorganizarea administrativă nu trebuie însă confundată cu existența unor locuri suficiente de tratament, a personalului specializat și a accesului efectiv la servicii în întreaga țară.

Același audit arăta că peste 90% dintre solicitările de evaluare adresate fostei Agenții Naționale Antidrog proveneau de la organele judiciare. Procentul privește solicitările de evaluare, nu numărul persoanelor care au urmat sau au încheiat un tratament. El indică însă importanța acestui canal de acces la ajutor.

O a treia cale: tratament cu efect asupra dosarului penal

Dezbaterea nu trebuie redusă la alegerea dintre pedepsirea consumatorului și înlocuirea dosarului penal cu o amendă.

O alternativă propusă în analiza JURIDICE.ro este păstrarea incriminării, însoțită de posibilitatea intrării, cu acordul persoanei, într-un program integrat de asistență. Urmărirea penală ar fi suspendată pe durata programului, iar finalizarea corespunzătoare ar putea conduce la clasarea cauzei. În cazul refuzului sau al nefinalizării programului, procedura penală și-ar urma cursul.

Acesta este un model propus, nu mecanismul care funcționează în prezent. Acceptarea tratamentului nu închide astăzi automat dosarul penal.

Scopul unei asemenea reforme ar fi deplasarea accentului de la pedepsire către recuperare. Dar condiția rămâne aceeași: tratamentul trebuie să existe în realitate, nu doar în lege.

Pentru România, ordinea reformei este decisivă. Mai întâi centre funcționale, specialiști și finanțare stabilă. Apoi, schimbarea regimului sancționator. Altfel, riscul este ca dosarul penal să fie înlocuit cu o amendă, fără ca persoana care are nevoie de ajutor să primească efectiv tratament.