Deținerea de droguri pentru consum propriu: răspundere penală, amendă sau nimic?

Înlocuirea sancțiunilor penale cu amenzi pentru anumite fapte legate de drogurile destinate consumului propriu ridică o întrebare importantă: poate România să schimbe regulile fără servicii suficiente de prevenire și tratament? Într-o analiză publicată pe JURIDICE.ro, dr. Ciprian Coadă, fost judecător la Curtea de Apel Constanța, explică de ce consideră riscantă o asemenea schimbare.

Foto: DIICOT

Ce s-ar schimba, de fapt

O precizare este esențială: consumul de droguri, în sine, nu este pedepsit penal. Legea sancționează însă fapte precum cumpărarea sau deținerea drogurilor pentru consum propriu.

Proiectul analizat propune ca mai multe asemenea fapte să nu mai fie infracțiuni, ci contravenții, sancționate cu amendă. Schimbarea ar privi inclusiv introducerea în țară a drogurilor pentru consum propriu.

Dezincriminarea nu trebuie confundată cu legalizarea. În varianta discutată, faptele ar rămâne interzise, dar sancțiunea nu ar mai fi penală. Autorul se teme însă că o asemenea relaxare ar putea deschide ulterior discuția despre legalizarea unor droguri. Aceasta este o preocupare exprimată în analiză, nu o consecință juridică automată a proiectului.

Cum deosebești consumatorul de traficant?

Una dintre principalele critici privește delimitarea dintre drogurile deținute pentru consum propriu și cele destinate vânzării. Potrivit analizei, proiectul nu stabilește praguri cantitative care să contribuie la această diferențiere.

Nici cantitatea nu oferă însă, singură, un răspuns sigur. Contează tipul substanței, concentrația și împrejurările în care este găsită. De aceea, stabilirea unor limite nu ar elimina toate dificultățile.

Riscul semnalat de autor este ca reguli insuficient de clare să ducă la interpretări diferite în situații asemănătoare. El avertizează și că persoane implicate în vânzarea drogurilor ar putea încerca să invoce mai ușor consumul propriu pentru a evita răspunderea penală. Simpla invocare a acestui scop nu dovedește însă că drogurile erau destinate consumului personal.

Analiza ridică și întrebări practice: cine stabilește dacă fapta este infracțiune sau contravenție, cum sunt gestionate dosarele deja deschise și ce procedură se aplică pentru confiscarea drogurilor?

Tratamentul și prevenirea nu pot rămâne în plan secund

Dincolo de sancțiuni, problema centrală este capacitatea de a-i ajuta pe cei care au nevoie de tratament. Autorul consideră că România nu dispune de o rețea suficientă de servicii pentru prevenirea consumului, tratarea dependenței și reintegrarea socială.

În această perspectivă, înlocuirea răspunderii penale cu amenda, fără dezvoltarea serviciilor de sprijin, ar putea lăsa nerezolvată tocmai problema dependenței. Analiza pune în discuție și eficiența mecanismelor propuse pentru accesul la evaluare și tratament, care se bazează pe acordul persoanei.

Poziția autorului nu este că pedeapsa penală ar rezolva singură problema drogurilor. El admite că sancțiunile nu trebuie să fie excesive și susține combinarea lor cu măsuri de prevenire, asistență și recuperare.

Concluzia specialistului este critică față de proiect: înainte de relaxarea răspunderii, statul ar trebui să poată oferi alternative funcționale. Miza dezbaterii nu este doar alegerea dintre pedeapsă și amendă, ci felul în care sunt protejate sănătatea publică și persoanele vulnerabile.