Cine decide asupra sfârșitului vieții? Ce arată cazul Noeliei Castillo

Cazul unei tinere din Spania, care a primit ajutor medical pentru a muri în ciuda opoziției tatălui său, pune în discuție o întrebare dificilă: până unde merge libertatea unei persoane de a decide asupra propriei vieți și ce trebuie să verifice statul înainte de a permite o asemenea procedură? Răspunsul juridic diferă de la o țară la alta.

Foto: Shutterstock

În România, eutanasia activă este interzisă, se arată într-un articol explicativ publicat pe JURIDICE.ro.

O decizie verificată de medici și contestată în instanță

Noelia Castillo Ramos avea 25 de ani. În urma unor traume grave și a unei tentative de suicid, suferise o leziune a măduvei spinării care îi provocase paraplegie completă, dureri cronice și limitări importante ale autonomiei.

Tânăra a solicitat accesul la procedura de ajutor medical pentru a muri, permisă de legislația spaniolă. Evaluările medicale, psihiatrice și medico-legale au concluzionat că înțelegea natura și consecințele ireversibile ale deciziei. Problemele sale psihice nu au fost considerate suficiente pentru a-i anula capacitatea de a decide, iar cererea a fost menținută pe parcursul procedurii.

Tatăl ei s-a opus și a contestat autorizarea în instanță. Justiția spaniolă a recunoscut posibilitatea acestuia de a cere verificarea legalității procedurii, dar nu și dreptul de a decide în locul fiicei sale, o persoană majoră și considerată capabilă să își exprime liber voința.

După parcurgerea procedurilor judiciare, Noelia a primit ajutorul medical solicitat la 26 martie 2026.

Ce permite legea spaniolă

În Spania, eutanasia este reglementată din 2021, dar nu este permisă doar pentru că o persoană o solicită. Legea impune condiții privind starea medicală, capacitatea de decizie și existența unei voințe libere, informate și exprimate în mod repetat.

Solicitantul trebuie să sufere de o boală gravă și incurabilă sau de o afecțiune gravă, cronică și invalidantă, care generează o suferință considerată intolerabilă de persoana respectivă. Procedura presupune evaluări medicale și verificarea unei comisii specializate. Cererea poate fi retrasă sau amânată.

În cazul Noeliei, instanțele au considerat că aceste condiții erau îndeplinite.

Tatăl tinerei s-a adresat și Curții Europene a Drepturilor Omului. La 10 martie 2026, Curtea a respins cererea de suspendare urgentă a procedurii. Este importantă distincția: această decizie nu a soluționat fondul cauzei și nu a recunoscut un drept general la eutanasie.

Ce prevede legea din România

Legislația română permite pacientului să refuze sau să oprească o intervenție medicală, după ce este informat asupra consecințelor. Acest drept nu trebuie însă confundat cu posibilitatea de a cere altei persoane să îi provoace intenționat moartea.

Codul penal sancționează uciderea la cererea victimei inclusiv atunci când solicitarea este explicită, serioasă, conștientă și repetată, iar persoana suferă de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă care produce suferințe permanente și greu de suportat. Consimțământul pacientului nu face, așadar, legală eutanasia activă.

Cazul Noeliei Castillo arată că dezbaterea nu privește numai libertatea individuală. Ea privește și protecția persoanelor vulnerabile: cum se verifică discernământul, cum sunt excluse presiunile și cum se stabilește că o alegere este într-adevăr liberă și informată.

Pentru o decizie ireversibilă, aceste verificări nu sunt simple formalități. Ele reprezintă garanțiile prin care legea încearcă să împace respectarea voinței persoanei cu obligația de a proteja viața.