„Nu mai pot!“ „Nu mai vreau!“ Cine riscă să fie lovit de depresie în luna ianuarie. Explicaţiile şi soluţiile psihoterapeuţilor

Daca sfârşitul de an, poate duce la depresie din cauza bilanţului unui an negativ, începutul anului poate debuta şi el cu un episod depresiv major. Motivele sunt detaliate mai jos de psihoterapeutul Constantin Cornea.

„Sunt persoane care îşi dau seama că şi anul care începe face parte din acelaşi şir, care pare că se repetă, anumite aşteptări rămân neîndeplinite într-o societate din ce în ce mai individualistă“, explică specialistul.

Pentru aceste persoane, toţi ceilalţi par să alerge fără noimă, pentru un câştig cât mai mare, cât mai rapid, ce ţine de bani sau de faimă, fără a se mai bucura de clipă, de familie, de realizări. „Iar asta îi face să se simtă singuri, neinţeleşi, neiubiţi pentru că nu vor să îşi trăiască viaţa aşa cum propun reclamele de la televizor sau de pe stradă, ori cum le trâmbiţează cei cu statut social prin revistele de cancan sau financiare. Pentru ei viata ar însemna, normalitate şi iubire, să se mulţumească cu ceea ce au sau ceea ce pot realiza. Să se bucure de clipă şi de apropiaţi, să ofere şi să primească sentimente, nu nimicuri sclipitoare“.

Cine sunt cei care nu se regăsesc la început de an, şi de ce.

„Familiştii“.  Sunt cei care se simt singuri în cuplu, dar sperau ca sărbatorile să schimbe ceva. Ei chiar credeau că soţul va renunţa la amantă, se va reîntoarce la familie şi copii, iar totul va reveni la normal. „Normal care nu a existat decât în imaginaţia celei care speră şi suferă pentru că visele raman vise, ucise de realitate. Pentru ei, începutul de an, înseamnă suferinţă şi deziluzie, dorinţa de a se schimba cumva situaţia, fără să simtă că poate face ceva în acest sens“.

Cei care au plecat în vacanţă, cu gândul că aceasta le va rezolva problemele aparute în  cursul anului sau le va da o stare pe care nu au mai simţit-o de mult. „Ori speră că timpul pe care nu l-au petrecut împreună cu familia sau copiii, poate fi făcut uitat de o vacanţă de vis. Pentru asta, au strâns un an întreg, au renunţat la multe, pentru a se simţi “cineva” de sărbători. Însă odată cu trecerea acestora, descoperă că un rol de o săptămâna, indiferent cât a costat, nu poate înlocui un an de muncă. Şi asta duce la frustrare, la furie, la lipsa de motivaţie, la depresie“.

Persoanele singure sau în vârstă care au simţit sărbătorile ca pe un coşmar şi se gândesc că anul ce începe nu le va aduce, aşa cum nici unul din ultimii ani nu le-a adus, ceea ce sperau: sănătate, un partener, sau o relaţie mai bună cu copiii sau apropiaţii.

Persoanele instituţionalizate singure, în vârstă, bolnave, copiii fără familie, pentru care societatea a facut un efort să îi vadă pentru o clipă. Pentru ca, mai apoi să îi lase să se adâncească în propriile probleme, imediat ce descoperă că totul nu a fost decât un frumos vis de iarnă, ce nu se va mai repeta, ce nu le schimbă nici pe departe viaţa.

Cei sensibili, romantici, visători, pentru care sărbătorile au reprezentat încă o speranţă că lumea se va schimba, iar acum constată că totul a fost doar de faţadă. Ei văd şi simt cum colindele au fost pentru bani nu pentru suflet, cadourile au fost pentru fală nu din dragoste, îmbrăţişările au fost de formă nu din iubire. Astfel se întorc amărâşi, la viaţa de zi cu zi, într-o societate în care nu se regăsesc, sperând, aşteptând, suferind.  

„Sintetizând putem spune că marea masă a celor care suferă de depresie sunt cei cărora nu le place familia din care fac parte, jobul, prietenii sau cei care au crezut că sărbătorile vor aduce ceva, acel “ceva” care poate schimba situaţia“. Odată ce sărbătorile au trecut, descoperă că trebuie să se întoarcă la ceea ce nu le făcea plăcere şi asta îi debusolează. Pentru că spun că nu mai vor, dar trebuie, pentru că ştiu că nu mai pot, dar nu văd o soluţie.

Cum se manifestă depresia

Senzatie de tristeţe dominantă, mai tot timpul zilei, eventual agravantă seara

Sentimente de vinovăţie, tristeţe, inutilitate, neajutorare, lipsă de valoare

Pierderea interesului pentru activităţile plăcute, muncă sau hobby-uri

Somn înterupt, lipsa somnului sau coşmaruri

Lipsa poftei de mâncare sau poftă de mâncare exagerată

Lipsa apetitului sexual sau exagerarea acestuia

Abuzul de substanţe sau de medicaţie autoadministrată

Care sunt soluţiile

„În primul rând trebuie spus faptul că soluţiile sunt individuale, aşa cum sunt şi poveştile de viaţă, traumele, calităţile sau defectele, aşteptările ori educaţia fiecărei persoane care suferă de depresie“.

 Un mic tipar poate fi următorul:

Evaluarea problemei şi stabilirea unui cadru de rezolvare. „Dacă vorbim de aşteptări, acestea se discută şi recadrează până se obţine o formă digestă. Dacă vorbim de dorinţe neîmplinite, se poate concepe un plan mai raţional, cu puncte de referinţă pentru a reusi să vă îndepliniţi dorinţele. Dacă vorbim de dezamăgiri legate de viaţa de familie, se discută despre aşteptări, se caută elemente prin care poate fi modificat comportamentul partenerului şi se pun în aplicare. Dacă vorbim de singurătate, se evaluează posibilele persoane dar şi animite circumstanţe în care se pot crea relaţii“.

Evaluarea motivaţiei şi restabilirea formelor de remotivare. Este posibil să nu reuşiţi pentru că nu mai puteţi, nu mai aveţi energie, pentru că nu vă mai doriţi sau pentru că vă lăsaţi dominaţi de furie sau de răzbunare în dauna constructivismului. Astfel, este posibil să descoperiţi că alături de un: psiholog, nutriţionist, profesor de sport, medic să găsiţi soluţiile cele mai bune pentru a vă recăpăta forţele şi stima de sine. Regândirea unui plan de viaţă, ce poate cuprinde familia, prietenii, cariera, hobby-urile, sportul şi planificarea unui mod de dezvoltare personal ce va poate împlini personal, dar şi familial sau din perspectiva carierei.

„Tot ce am descris mai sus, am văzut în activitatea de la cabinet, din luna Ianuarie, de ani buni. Atunci când mulţi vin la cabinet, ca un puzzle dispersat, având o privire care spune mai mult decât o mie de cuvinte“, explică psihoterapeutul.

 Iar dacă voi, nu vă regăsiţi în cazurile de mai sus, uitaţi-vă în jurul vostru. „S-ar putea să vedeţi un copil trist cu o jucărie scumpă în braţe. Este trist pentru că se simte singur cu jucăria lui, care nu îi poate oferi iubire. Şi de aceea o strânge şi mai tare în braţe, pentru a oferi el, ceea ce nu primeşte“.

Un părinte care se gândeşte la copiii lui pe care i-a văzut prea puţin sau deloc. Au luat eventual masa de formă, pe fugă, nu l-au ascultat şi nu l-au intrebat. I-au adus ce nu îi trebuia şi au plecat cu ceea ce avea mai multă nevoie, atenţia şi dragostea lor“.

Ori poate aveţi o colegă, retrasă, pe care nimeni nu o vede în timpul anului, pentru că v-aţi obişnuit să se comporte aşa şi nu vă pasă, pentru că le aveţi şi voi pe ale voastre. „Dacă oamenii s-ar uita mai des la familie şi prieteni, la colegi sau la cunoştinţe, dacă ar încerca să fie mai buni pentru că le face bine, nu pentru că sunt cuprinşi de febra sărbătorilor, lumea ar fi mai bună, copii şi părinţi, prieteni şi colegi, cu toţii ar fi mai fericiţi, oferind şi primind în egală măsură din ceea ce trăiesc ei“.