Ajutor de înmormântare

Protestatari la funeraliile lui Sergiu Nicolaescu, cerând îngroparea lui  FOTO: Dorin Constanda

Din fericire, nu mă aflam în ţară când mass-media românească, mai liberă decât pasărea cerului, îl conducea pe Sergiu Nicolaescu pe ultimul drum, aşa că am fost cruţat de unul din cele mai urâte spectacole din câte le-a fost dat să vadă prietenilor mei care au ţinut să mă informeze şi pe mine, ignorantul.

Un post de televiziune încă în scutece a şi fost, conform aceloraşi informaţii, penalizat de CNA cu uriaşa sumă de 100.000 de lei  pentru că i-a inventat celebrului regizor un copil postum. Nu vreau, Doamne fereşte!, să redeschid o discuţie pe o temă atât de privată cum e moartea unui om. Sau de ce ar fi ea însăşi publică – înmormântarea unei personalităţi? Nici despre opera cinematografică a răposatului nu mă simt îmboldit să vorbesc. Au făcut-o criticii de film mai bine decât o pot face eu.

Subiectul acestor însemnări se referă la un comunicat de presă al unei instituţii care, dacă ne luăm după sondaje, se bucură de cea mai sfântă preţuire în rândul cetăţenilor şi, mai ales, al cetăţencelor de o anumită vârstă din România de astăzi. Aţi ghicit! E vorba de Biserica Ortodoxă Română, pe scurt BOR. Comunicatul se află pe site-ul ziare.com. E semnat de părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt, presupun, al Arhiepiscopiei Bucureştilor. (În ciuda mijlocului modern de comunicare, Arhiepiscopia ţine la forma arhaică, de plural, a numelui Capitalei noastre.)

E posibil ca mulţi dintre dumneavoastră să fi luat cunoştinţă de el înaintea mea şi, dacă aşa este, îmi cer iertare că nu vă spun nimic nou. Nu mă pot totuşi împiedica să comentez comunicatul. Vă mărturisesc, cu toată umilinţa creştină de care sunt capabil, că n-am citit niciodată ceva care să mă fi şocat în egală măsură, deşi bănuiesc că vă închipuiţi că am citit în viaţa mea destule.

Apelul Bisericii Ortodoxe Române

Ideea (sic!) principală a comunicatului este că, preocupată nevoie mare  să „păstreze renumele lui Sergiu Nicolaescu în conştiinţa poporului român“, BOR face apel la familia răposatului „să-l înmormânteze creştineşte“. Ştiţi, desigur, că Sergiu Nicolaescu a cerut să fie incinerat. Aceasta fiind dorinţa lui, pe care familia a ţinut, spre lauda ei, să i-o respecte, orice alt comentariu ar fi trebuit să fie de prisos. Nu însă şi la noi, unde datul cu părerea este, cum am tot scris, o instituţie naţională.

Părintele Constantin  Stoica, fie-i numele păstrat în veci!, nu se mărgineşte să exprime grija BOR pentru ca renumele lui Sergiu Nicolaescu să rămână înscris în memoria românilor, care sunt, cine nu ştie, „în majoritate ortodocşi“, aşadar credincioşi din moşi-strămoşi, până la moarte şi, mai cu seamă, după moarte, înhumării.

După acest preambul solemn-patetic, redeşteptând în noi sentimentul naţional şi religios, purtătorul de cuvânt arhiepiscopal o ia mai departe negustoreşte, oferind familiei îndurerate un ajutor material: Arhiepiscopia şi Biserica Caşin „vor asigura jumătate din cheltuielile de înmormântare“. Dacă… Se înţelege în ce condiţii.

În plus, tot dacă şi în aceleaşi condiţii (nici BOR nu mai dă nimic pe degeaba în ziua de azi!), ambele respectabile instituţii religioase bucureştene vor interveni pios pe lângă Primăria Capitalei pentru „un loc de veci la Cimitirul
Bellu“ şi nu oriunde, ci „în zona unde sunt înmormântate personalităţile lumii artistice“. Toate aceste nobile promisiuni, numai şi numai pentru ca Sergiu Nicolaescu să aibă parte de o posteritate în sânul ţărânei naţionale şi creştine şi nu de o păgână urnă cu cenuşă risipită în vânt.   

Începem 2013 tot după stilul nou, s-ar zice. Rămân de rigoare, atât amestecul public în viaţa intimă, cât şi amestecul BOR în laicitatea noastră cea de toate zilele. Dacă pe vremea când Parlamentul dezbătea legea avorturilor şi studenţii de la Teologie stăteau de strajă la Senat oferind aleşilor neamului pliante cu pedepsele aplicate de Dumnezeu femeilor care îşi întrerup sarcina, era vorba, cel puţin, de apărarea vieţii, două decenii mai târziu BOR se dovedeşte preocupată, iată, şi de felul în care se cade să părăsim această lume. Şi, încă, vorba unui ziarist, oferin-
du-ne un discount în schimbul acceptării abonamentului cuvenit.

Vă propun să nu ne grăbim. Să ne mai gândim.

”Toate aceste nobile promisiuni, numai şi numai pentru ca Sergiu Nicolaescu să aibă parte de o posteritate în sânul ţărânei naţionale şi creştine şi nu de o păgână urnă cu cenuşă risipită în vânt.

BOR se dovedeşte preocupată, iată, şi de felul în care se cade să părăsim această lume. Şi, încă, vorba unui ziarist, oferindu-ne un discount în schimbul acceptării abonamentului cuvenit.