Cât de primitivă era cercetarea penală în România anilor '90. „Se lucra cu film alb-negru cu bliţ şi cu gentuţa la brâu“
0
Adrian Pojar, unul dintre cei mai respectaţi criminalişti din Suceava, explică de ce investigaţiile poliţieneşti din România anilor ’90 se făceau cu superficialitate şi care este situaţia în prezent. În judeţul Suceava, un şofer care a omorât un pieton în urmă cu 24 de ani n-a fost prins nici până astăzi.
La nivelul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (IPJ) Suceava sunt înregistrate 8.142 de dosare cu autor necunoscut. Cel mai vechi dosar cu AN priveşte o cauză de ucidere din culpă în cadrul unui accident rutier care s-a produs în anul 1992.
În seara zilei de 17 august 1992, Ioan Baloş, un bărbat în vârstă de 66 de ani din comuna suceveană Calafindeşti a fost lovit mortal de o maşină pe un drum din localitatea de domiciliu, şoferul vinovat de producerea accidentului fugind de la faţa locului, fără să mai fie găsit nici până în ziua de astăzi.
Poliţiştii au audiat la acea vreme mai multe persoane, însă nimeni n-a fost pus vreodată sub învinuire. În plus, urmărirea penală în acest dosar penal a fost începută la mai bine de un an şi jumătate distanţă de la accident, pe 22 aprilie 1994, conform legislaţiei în vigoare de la acea vreme.
Nimeni nu-şi aminteşte
În comuna Calafindeşti, nimeni nu-şi mai aduce aminte de accidentul produs în urmă cu mai bine de 24 de ani în urmă. Poliţistul care s-a ocupat de dosarul de ucidere din culpă, maiorul Pantîru, a murit şi el într-un accident de circulaţie. În 2002 a intrat cu maşina într-un copac, pe raza comunei sucevene Ilişeşti. Poliţistul a luat cu el în mormânt mai toate detaliile cu privire la cercetarea penală.
Locul unde s-a produs accidentul rutier din 1992. FOTO Dănuţ Zuzeac
Colonelul în rezervă Adrian Pojar, unul dintre mai importanţi criminalişti pe care i-a avut IPJ Suceava în ultimii 20 de ani de zile, ne-a explicat cum se desfăşura o cercetare penală la locul producerii unei infracţiuni în anii ’90 şi cum se desfăşoară o astfel de cercetare în prezent.
„În anii ’90, organizarea activităţii de cercetare la faţa locului era subminată de lipsa de personal. De exemplu, dacă avea loc un accident de circulaţie în afara orelor de program, constitutirea echipei de cercetare la faţa locului se făcea prin chemarea oamenilor de acasă, de multe ori ajungeai în fugă, îţi luai numai o trusă, se făcea deplasarea cu numai o maşină, de regulă cu cea a unui echipaj de poliţie rutieră, iar în afară de tehnica măruntă, respectiv o lanternă, o pensulă, o pensetă, nu aveam absolut nimic. Acum, există două laboratoare mobile dotate cu generator de curent, lămpi pentru iluminarea locului faptei, echipele de criminalişti lucrează în schimburi, tot timpul fiind prezent la unitate un criminalist, care în cinci minute s-a urcat în autolaborator şi poate pleca la locul faptei, operativitatea deplasării fiind asigurată 100%”, a arătat colonelul în rezervă Adrian Pojar.
Acesta şi-a amintit despre un accident similar cu cel produs la Calafindeşti, ce s-a produs în comuna Suceviţa. Până când a ajuns împreună cu echipa sa la locul faptei, afară a început să ningă, depunându-se un strat de zăpadă de aproape cinci centimetri. Criminalistul Adrian Pojar, împreună cu colegii săi, au dat la o parte cu mare grijă zăpada, reuşind să descopere pelicule de vopsea, de mărimea unui bob de orez. Maşina implicată în accident a fost ascunsă într-o şură şi a fost găsită abia după un an de zile, odată cu autorul accidentului.
„În prezent, poliţiştii sunt ajutaţi acum foarte mult şi de serviciul unic de urgenţă 112, sesizările fiind făcute mult mai repede, condiţii în care criminalistul poate ajunge la faţa locului într-un timp foarte scurt. Noile metode de supraveghere a traficului, camerele video montate de primării, de cei de la regia de drumuri, îi ajută enorm de mult pe poliţişti. Din această cauză s-au redus foarte mult şi numărul accidentelor cu şoferi ce fug de la locul faptei”, a explicat criminalistul Adrian Pojar.
El a mai arătat că în anii ’90, munca unui poliţist criminalist era mult mai dificilă, deoarece în acele vremuri se lucra cu film alb – negru, cu bliţ „ca-n filmele cu mafioţi”, cu gentuţă la brâu, iar în prezent fotografiile nu se mai lipesc cu lipici pe coli albe de hârtie bătute la maşina de scris.
„Înainte era foarte greu să faci fotografii la locul infracţiunilor deoarece nu avea control asupra expunerii, asupra imaginii, erai ajutat numai de experienţă şi de foarte multe încercări. Erai nevoit să faci mai multe fotografii pentru a fi sigur că una dintre ele poate fi utilă celor care vor efectua o anumită expertiză”, a maideclarat Adrian Pojar.
În ultimii ani, judeţul Suceava a ocupat un nefericit prim loc în ceea ce priveşte numărul persoanelor decedate în accidente rutiere. Dacă în anul 2014, pe şoselele din Suceava s-au produs 955 de accidente de circulaţie soldate cu 88 de persoane decedate, anul trecut numărul accidentelor rutiere au crescut la 1.145, 89 de persoane pierzându-şi viaţa.
Cele mai multe dintre aceste accidente rutiere s-au produs din vina pietonilor, a bicicliştilor şi a mopediştilor. La numărul foarte mare de evenimente rutiere negative a „contribuit” şi faptul că judeţul Suceava are cea mai întinsă reţea de drumuri naţionale şi judeţene din România.
Alte ştiri pe această temă:
Se încarcă comentariile...
