De ce nu are voie femeia să intre în altar. Păcatul pentru care femeia va plăti până la sfârşitul veacurilor - explicaţiile preoţilor

Publicat: 20.06.2015 13:57

Ultima actualizare: 06.08.2022 23:19

Preot în altar FOTO Sînziana Ionescu

Cu mici excepţii, femeia nu poate intra în altarul unui loc sfânt. Explicaţia pentru care nu are voie femeia să intre în altar îşi are originile în misterului creaţiei Lui Dumnezeu. Cum Adam a fost jertfit pentru păcatul Evei, iar noua Evă l-a născut pe noul Adam – Iisus Hristos, femeia este nevoită, până la sfârşitul veacurilor, să privească la cel pe care l-a ucis prin ispitirea sa.

Logica duhovnicească ne descoperă raţiunile adânci ale interzicerii femeii de a sluji în calitate de preot sacrificant la altar. Părintele Adam a născut-o din coasta sa pe Maica Eva, iar Eva cea Nouă, Fecioara Maria, l-a născut din pântecele ei pe Iisus Hristos - Noul Adam, ne explică preotul călugăr Maxim Vlad, asistent universitar la Facultatea de Teologie din Universitatea Ovidius.

Adam a fost atras în neascultarea iniţială faţă de porunca lui Dumnezeu de către Eva. Însă nu Eva a fost răstignită pe cruce ca răscumpărare a neamului omenesc ci Adam cel Nou – Mântuitorul Iisus Hristos.

Bărbatul a fost jertfit pentru păcatul femeii şi de aceea femeia, asemenea Noii Eve-Fecioara Maria, care privea la trupul Fiului ei atârnat pe cruce, trebuie să privească la cel pe care l-a ucis prin ispitirea sa.

Astfel, cel care este îndreptăţit să sacrifice şi să se sacrifice este bărbatul, iar cea care trebuie să nască şi să îngrijească este femeia. Maica Domnului nu s-a despărţit de trupul Fiului ei aflat pe Cruce ci a participat prin intermediul unei empatii compătimitoare inexprimabile la sacrificiul Fiului său, Dumnezeu Omul Iisus Hristos pentru şi în numele întregului neam omenesc.

De ce nu are voie femeia să intre în altar: femeia nu poate fi „preotul“

Creştinismul nu este misogin, spune părintele Maxim Vlad. Canoanele nu permit intrarea femeii în altar dintr-un singur motiv: ea nu poate fi „preotul” familiei şi nici al societăţii. Prin urmare, rostul ei nu este acolo.

La începutul creştinismului, altarul nu era despărţit de restul Bisericii, ca acum. El reprezenta, pur şi simplu, locul unde preoţii săvârşeau jertfa lui Hristos, locul unde Hristos poposea în mijlocul poporului său. Prin urmare, neavând legătură cu preoţia, femeia nu avea ce să caute la altar.

Discuţia accesului în altar a femeii începe simultan cu discuţia despre hirotonia femeii, o situaţie pe care Ortodoxia o consideră incompatibilă cu rostul şi poziţia femeii în creaţie. Tot aşa de incompatibil ar fi să cerem bărbaţilor să nască.

Dincolo de imposibilitatea fiziologică (pe care unii se străduiesc să o depăşească, în mod absurd) rămâne incompatibilitatea sufletească: bărbatul nu poate fi „mamă” şi toată afectivitatea ce se impune, cum tot aşa femeia nu poate fi „tată”. N-o sa vedeţi un bărbat dăruindu-se copiilor cum o pot face doar mamele.

Altarul rămâne zona lăcaşului de cult unde îşi avea rostul doar preotul, care îl aducea pe Hristos poporului. Primele canoane ale Bisericii susţin că „nu i se cuvine femeii să intre în altar” tocmai pentru că ea nu are nici un rost acolo.

Dar nu numai femeii, ci şi bărbaţilor, canonul 69 al Sinodului VI Ecumenic stipulând că „Nimănui dintre mireni nu-i este îngăduit să intre în altar interzice accesul în Sf Altar“.

Citește și: Constănţeanul care a ridicat o biserică în curtea casei sale: „Lumea o luase razna, mulţi erau pocăiţi. Şi atunci am zis că trebuie să fac ceva“

Când poate intra femeia în altar

Prin urmare, femeia nu este discriminată în raport cu bărbatul mirean şi nici cu preotul pentru că nu are voie să intre în altar. Şi totuşi, ar spune unii, bărbaţii intră în altar iar femeile nu. Nu e chiar aşa. Şi femeile pot intra, în anumite cazuri excepţionale, tocmai pentru a sublinia că Biserica nu practică misoginismul, dar nici dezordinea.

Prima situaţie este sfinţirea unui nou altar. Atunci, toată suflarea creştină poate intra în altar (şi chiar este chemată), ca semn al iubirii divine, care se va oferi lumii printr-un nou spatiu de Jertfă a Trupului şi Sângelui lui Hristos.

A doua situaţie este la mânăstirile de maici. O monahie reprezintă (ca şi monahul) o stare excepţională a omului în lume: lasă toate cele ale lumii şi se dăruieşte total lui Dumnezeu, de aceea ele se şi numesc „miresele lui Hristos”. De aceea, canoanele spun că „le este îngăduit călugăriţelor să intre în altar”, ca să ajute preotul la slujire, aşa cum şi la parohie anumiţi bărbaţi mireni ajută preotul la slujbe.