Cine este Octav Bjoza, braşoveanul decorat de preşedintele Klaus Iohannis: a fost deportat de 14 ori şi nu a mai plâns de 50 de ani
0
Octav Bjoza este preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România şi a fost un luptător îndârjit împotriva comuniştilor care mai apoi i-au făcut viaţa un calvar.
Octav Bjoza a fost prima persoană decorată de preşedintele Klaus Iohannis, iar fostul deţinut politic a fost impresionat de acest gest. „ Este un sentiment de apreciere în primul rând pentru cei care nu mai sunt printre noi. Este o recunoaştere a meritelor unui întreg grup social care a luptat împotriva comunismului pentru dreptate, libertate, demnitate, adevăr şi credinţă strămoşească. În acest fel lupta şi suferinţa noastră au căpătat o recunoaştere deosebită având şi semnificaţia unui act simbolic de condamnare a comunismului din România. Acest gest al domnului preşedinte Klaus Iohannis demonstrează sentimentele de respect şi recunoştinţă de această categorie socială atât de vitregită în ultimii 70 de ani“, a declarat Octav Bjoza.
Cine este Octav Bjoza
S-a născut în Iaşi, dar la trei ani s-a mutat împreună cu familia la Braşov. Tatăl său era impiegat de mişcare la CFR şi a fost transferat la munte. A absolvit Colegiul „Andrei Şaguna“, cel mai bun din Braşov, şi a fost coleg de bancă cu Nicolae Vlad – devenit ulterior şeful organizaţiei „Garda Tineretului Român". A avut o copilărie fericită, a trăit prima dragoste la 16 ani, când s-a îndrăgostit de o fată blondă cu ochi albaştri şi şi-a făcut familia mândră când a intrat la facultate. Avea toată viaţa înainte şi nici prin minte nu îi trecea ce coşmar avea să urmeze.
Ziua arestării
A fost student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi pentru un singur an şi nu a mai apucat să-şi termine studiile pentru că a fost arestat. Alături de alţi studenţi înfiinţase Garda Tineretului Român, o organizaţie cu opinii liberale şi deschisă spre occident.
„Am fost arestat miercuri, 25 iunie 1958, la ora 17.00. Mă aflam la ultimul examen de Socialism Ştiinţific, iar pe holul facultăţii am sesizat că mă urmăreau doi indivizi. După examen, am plecat în cămin. M-au urmărit până acolo şi m-au ridicat. Am fost dus în faţa Teatrului Naţional din Iaşi şi urcat într-o dubă“, povesteşte Octav Bjoza.
A fost anchetat de ofiţeri la Iaşi şi apoi a ajuns la Securitatea Braşov. Pe 10 octombrie 1958, Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat la 15 de ani de muncă silnică. „M-au acuzat că făceam parte dintr-o organizaţie subversivă, care avea ca scop răsturnarea violentă a regimului democrat popular. Este adevărat, noi am constituit organizaţia «Garda Tineretului Român», dar nu ştiam că nu avem voie să facem asta“, declară fostul deţinut.
Deportat de 14 ori
Octav Bjoza a fost deportat în 14 locuri. Lista locurilor în care a fost închis e lungă şi dureroasă. Omul a fost dus pe la Securitatea din Iaşi, Uranus şi Braşov, în închisorile Codlea, Gherla, Jilava, Văcăreşti şi Brăila şi în lagărele de muncă de la Stoieneşti, Periprava şi Grinduş. A fost deportat şi în Deltă, unde a muncit la recoltarea stufului. „Din 550 de oameni, au murit atunci 35. Era iarnă şi munceam de dimineaţă până seara. Eram îmbrăcaţi cu o cămaşă şi cu zeghea, care era foarte subţire", povesteşte bărbatul.
Detenţia l-a tranformat, iar Ovtav Bjoza mărturişeşte că nu a mai plâns de 50 de ani. „Regimul de teroare, bătăile şi foamea ne-au transformat. Ne dădeau să mâncăm zeamă de varză sau murături împuţite. Condiţiile de igienă erau precare, la un moment dat n-am făcut baie timp de trei luni. Dacă te îmbolnăveai, nu existau medicamente cu care să te tratezi. În detenţie, dormeam şi mai mult de trei într-un pat. La Gherla, de exemplu, erau 12 paturi în cameră, iar noi eram 42 de deţinuţi. Se dormea şi pe jos, pe beton sau mozaic. A fost cumplit“, mai spune Octav Bjoza.
În 1962 a fost eliberat, s-a căsătorit cu prietena sa Carmen Sireţeanu care l-a aşteptat în cei patru ani şi au avut împreună un băiat. Octav Bjoza a reuşit să termine şi o facultate. Umilinţele însă au continuat. „Am început trei facultăţi, dar din cauza regimului am absolvit una singură, Facultatea de Electromecanică. Când să-mi continui studiile, am fost întâmpinat cu propoziţia: «Dumneata trebuie să te purifici la roabă, nu-ţi trebuiesc studii superioare»“, mai spune fostul deţinut. A lucrat la Trustul de Instalaţii şi Montaje Braşov şi la Trustul de Electromontaj Bucureşti, Şantierul Braşov, de unde a şi ieşit la pensie în 1992.
A fost urmărit de Securitate până la căderea comunismului. Toată familia sa a avut de suferit, iar Octav Bjoza şi-a pierdut şi unicul fiu din cauza comuniştilor. Prigoana a început cu părinţii săi. Tatăl său a fost arestat şi şi-a pierdut definitiv serviciul, iar mama sa, care era contabilă, a fost transformată în muncitor necalificat. În plus, familia sa a fost obligată să doneze statului casa părintească de la Iaşi. Fiul său, Mircea, şi-a dorit să fie ofiţer de marină şi chiar a intrat Liceul de Marină din Constanţa. După doar două luni a fost exmatriculat din cauza dosarului tatălui său. În acte însă s-a trecut că a fost retras la cerere. Mircea a făcut o cădere psihică după excluderea de la liceu, s-a îmbolnăvit de diabet şi a murit la 42 de ani.
Octav Bjoza a participat activ la Revoluţie. A fost primul braşovean care a pătruns în sediul Securităţii Statului din Braşov. Chiar dacă a luptat pentru libertate, nu a cerut niciodată certificat de revoluţionar. Din 1990, face parte din Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic. A fost membru în comitetul de conducere până în 2001, a fost apoi până în 2006 vicepreşedinte, iar acum este la conducerea asociaţiei. Nu a colaborat niciodată cu securitatea
Muzeu al terorii
Octav Bjoza a amenajat la sediul Asociaţiei Deţinuţilor politic din Braşov un muzeu despre viaţa de zi cu zi din închisorile comuniste. O cureluşă de ceas, făcută de un fost deţinut politic, un pat supraetajat de detenţie, tăbliţa unui fost sediu al Securităţii, o hartă cu peste 200 de locuri de detenţie din România sau listele nominale cu sutele de deţinuţi arestaţi în acea perioadă sunt piesele care reconstituie atmosfera apăsătoare din spatele gratiilor.
Exponatele din muzeu sunt unice în ţară şi sunt „probe vii" din închisorile comuniste, care „vorbesc" despre mizeria morală, suferinţa fizică, dar şi despre puterea celor care nu şi-au schimbat principiile nici în faţa celor mai cumplite chinuri. Printre exponate se numără şi alte obiecte ale membrilor rezistenţei sau ale foştilor deţinuţi politic şi mărturii ale supravieţuitorilor rezistenţei din Munţii Făgăraş şi din temniţele comuniste.
Se încarcă comentariile...
