Ce pedepse primeau în urmă cu cinci secole violatorii, răpitorii sau sodomiştii. Regulile din Pravila lui Matei Basarab

Violatorii, răpitorii şi sodomiştii erau pedepsiţi cu moartea, în urmă cu cinci secole. Pravila lui Matei Basarab, o culegere de legi tipărită în 1652, prevedea pedepse crunte pentru bigamie, sodomie sau pedofilie.

Cunoscută şi sub denumirea de ”Îndreptarea legii”, Pravila Mare de la 1652 stabilea pedepse crunte pentru hoţi, violatori, răpitori, sodomişti sau pentru bigamie sau preacurvie.  Răpitorii erau pedepsiţi cu moartea.

”Răpitori se cheamă aceia ce vor apuca de vor răpi muierea cuiva cea de cinste şi îşi vor râde de dânsa sau vreo fată cucoană, văduvă sau călugăriţă sau vreun copil, când vor lua pe fiecare cu de-a sila şi îi vor duce într-un loc unde le va fi voia de a se amesteca trupeşte”, stabilea documentul din vremea lui Matei Basarab. În cazul acestora, pedeapsa era moartea. Mai mult decât atât, cei care răpeau o femeie cinstită rămâneau fără avere. În situaţia în care femeia răpită era una măritată, bucatele răpitorului reveneau familiei acesteia. Dacă era vorba despre o călugăriţă, tot ce avea răpitorul urma să fie dat mănăstirii de unde provenea căşugăriţa.

De pedepse aveau parte nu numai cei care comiteau actul, ci şi complicii care îl sfătuiseră sau participaseră la răpire. ”Nu se va omorî numai răpitorul şi nu numai acesta îşi va pierde bucatele, ci şi aceia care l-au sfătuit să răpească sau l-au ajutat să înfăptuiască răpirea. Şi aceia se vor omorî şi îşi vor pierde bucatele”, mai spune vechiul document care stabilea legile în vremea lui Matei Basarab.

Nu scăpau de pedeapă nici răpitorii care invocau faptul că furaseră femeia pentru a o lua de nevastă. Potrivit documentului, nunta între răpitor şi victimă nu era socotită ”bună” şi nu se admitea de legile bisericeşti. ”Certarea răpitorului este nu numai pentru femeile măritate. Ci şi pentru cei care răpesc muiere despărţită de bărbat, văduvă, roabă, fată de suflet, tot într-un chip şi cu o certare se va certa”, mai spune Pravila .

În cazul în care răpitorul era rob sau slugă, acesta era ars pe rug:”Orice rob sau slugoi de va răpi vreo femeie acela nu se va certa numai cu moarte, ci încă-l vor şi arde în foc”. De moartea scăpau doar cei care răpeau femei rău-famate: ”Cel ce va răpi muiere curvă acela nu va fi certat nicicum”.

Vinovate de adulterul bărbaţilor erau nevestele

Pravila de la 1652 stabilea clar cine se face vinovat de ruperea unei căsnicii în care femeiea nu voia să întreţină relaţii sexuale cu bărbatul, iar acesta din urmă sfârşea în braţele altei muieri. ”Care muiere va fi măritată şi se va socoti în viaţa ei să nu se culce cu dânsul, iar el se va duce şi va curvi la altă muiere sau la dobitoc sau într-un alt loc unde îi va părea, acel păcat şi acel canon nu este al bărbatului, ci al muierii”, se arată în documentul vechi de 500 de ani.

Pedofililor li se tăia nasul, bigamii erau bătuţi în pielea goală

În urmă cu secole, pedofililor li se tăia nasul.”Cine va strica vreo copilă mai înainte până nu va ajunge la vârsta ei pre lege, aceluia să i se taie nasul şi jumătate din haine şi din bucatele lui să i se dea fetei pe care a stricat-o”, stabilea documentul. În cazul în care fata era mai mică de 12 ani, pedeapsa diferea. Bărbatul avea să fie ”canonit” la muncă grea vreme de 12 ani, nu avea drept de iertare şi împărtăşanie.

 Existau pedepse clare şi pentru bărbaţii care îşi luau două neveste, dar  şi pentru femeile care se căsătoreau cu doi bărbaţi. Bigamul era băgat la ocnă sau era purtat prin târg în pielea goală, călare pe măgar şi bătut cu două furci de tors. În plus bărbaţii rămâneau  fără zestrea primită de la cele două femei. Bătute şi plimbate pe măgari prin târg în pielea goală erau şi femeile bigame. Bărbaţii căsătoriţi cu două femei erau socotiţi eretici: ”Cel ce se va cununa cu două muieri, amândouă vii, acela este preuspus a fi eretic”, stabilea Pravila.

Sodomia era pedepsită cu moartea 

După Pravila de la 1652, sodomie însemna împreunarea cu rudele de sânge (sânge amestecat), întreţinerea de relaţii sexuale cu dobitoace sau relaţiile homosexuale. Toate erau pedepsite cu moartea, însă nu orice fel de moarte. „Sodomleanii nu se ceartă numai cu moarte, ci şi după moarte trupurile lor se ard în foc”, stabilea documentul.

 Sodomie era considerată şi întreţinerea de relaţii sexuale cu animalele. Indiferent dacă zoofilul era bărbat sau femeie, pedeapsa era cruntă. Acesta era mai întâi decapitat, după care ajungea aruncat în foc împreună cu animalul cu care înfăptuise sodomia:”Bărbatul care se va împreuna cu dobitoc parte femeiască sau muierea care se va împreuna cu dobitoc parte bărbătească, acelora întâi li se taie captele, după aceea se ard în foc cu acel dobitoc împreună”.