Părintele Iustin Pârvu, despre practica de sorginte păgână a „deschiderii“ Bibliei: „Omul va avea necazuri şi după moarte“
0Duhovnicul de la Petru Vodă considera că vina acestei practici din biserică este împărţită între preoţii „făcători de minuni” şi cei care le cer un astfel de serviciu.
Părintele Iustin Pârvu era un izvor nesecat de înţelepciune pentru pelerinii care îl vizitau la Mănăstirea Petru Vodă în căutare de alinare şi sfaturi de viaţă. Chilia sa din curtea lăcaşului de la Petru Vodă „Duhovnicul Moldovei” era mereu plină de oameni care veneau să afle răspunsuri, sau care voiau să se convingă de puterea credinţei.
Părintele Arhimandrit nu era căutat de oameni simpli, ci şi de slujitori ai bisericii, pentru că devenise un reper al credinţei ortodoxe de necontestat. În dialogurile cu fraţii călugări sau cu preoţi care îl vizitau, părintele Iustin nu se fera să le arate calea cea dreaptă, nu ezita să critice, cu tact, obiceiuri care nu ţineau de dreapta credinţă.
În unul din interviurile publicate pe site-ul oficial al Mănăstirii Petru Vodă, părintele Iustin vorbeşte despre „Deschiderea cărţii”. Practica este descrisă astfel de preot profesor doctor Nicolae Necula, în lucrarea ,,Biserică şi cult pe înţelesul tuturor” (Editura Europartner):
„Una din practicile legate de săvârşirea Sfântului Maslu este şi <deschiderea cărţii>. În rânduiala acestei Taine, după ultima rugăciune şi ungere, se prescrie că preotul care conduce soborul să ia Sfânta Evanghelie, să o dea bolnavului să o sărute şi să o deschidă. Preoţii slujitori o ţin deschisă deasupra capului celui bolnav, iar protosul (primul între preoţii soborului) rosteşte rugăciunea a opta, după care se face miruirea, adică ungerea cu ulei sfinţit. Ceea ce este şi mai grav şi condamnabil este faptul că asemenea <deschideri> au început să fie solicitate şi să se practice nu numai la Taina Sfântului Maslu, ci în orice altă ocazie şi cu alte cărţi, cum ar fi colecţii de canoane şi legi bisericeşti sau pravile, între care pidalionul joacă un rol important”.
Evanghelia sursa FOTO: doxologia.ro
„Slaba vedere duhovnicească şi iresponsabilitatea maximă”
Părintele Iustin consideră că „acest <dar> de <a deschide cartea>, sau <pravila> cum mai spun unii oameni din zona Ardealului, întâlnit cu regularitate şi în mod special la preoţi, nu poate să arate nimic altceva decât slaba vedere duhovnicească şi iresponsabilitatea maximă pe care o manifestă respectivul preot faţă de misiunea duhovnicească la care a fost chemat de însuşi Dumnezeu”
Pentru a defini rolul preotului, duhovnicul de la Petru Vodă citează din Sfânta Scriptură unde se precizează că „Preotul este părinte şi se deosebeşte de orice dascăl lumesc, fiindcă el naşte fii duhovniceşti întru Hristos prin Evanghelie, nu prin ghicirea viitorului atunci când un om are un necaz”
Astfel, părintele Iustin defineşte ce înseamnă după Sfânta Scriptură a fi un preot responsabil. În interviul publicat pe site-ul manastirea.petru-voda.ro, Iustin Pârvu susţine că în această practică o parte din vină o poartă şi cei care apelează la preoţi pentru a li se „deschide cartea”.
„O parte din vină o poartă şi preoţii, dar şi credincioşii care nu-i ascultă pe acei preoţi care îşi trăiesc preoţia lucrând în via lui Dumnezeu, pentru mântuirea sufletelor oamenilor. Unii dintre ei (credincioşi) sunt foarte impulsivi, atunci când dau de un preot în adevăratul sens al cuvântului care nu vrea să le facă ceea ce doresc ei, pe moment”, spune părintele Iustin.
Chilia părintelui Iustin de la Petru Vodă FOTO: Adevărul
Practică vrăjitorească
În final, duhovnicul spune că esenţa acestei practici, atât în cazul preoţilor, cât şi al mirenilor, pleacă din lipsa de răbdare şi credinţă faţă de Dumnezeu, de care omul trebuie să dea dovadă atunci când trece printr-un necaz.
„Este adevărat că necazurile oamenilor s-au înmulţit acum mai mult ca oricând, dar asta nu este din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza păcatelor oamenilor, pe care ei acum mai mult ca oricând le săvârşesc fără discernământ, aproape ca nişte animale. Sunt cam dur, dar aceasta este realitatea”.
Pe acest raţionament, părintele Iustin consideră că atunci când omul este apăsat de necazuri, apelează la „făcătorii de minuni” care „deschid cartea”:
„Să ştiţi că acest tip de <ajutor> pe care îl dau aceşti <preoţi> este foarte strâns legat de practica vrăjitorească, pe care o practică vrăjitorii dintotdeauna. Omul trebuie să ştie că, dacă ajunge la astfel de <preoţi> ca să-şi rezolve necazurile şi face ceea ce îl învaţă ei, va avea necazuri şi mai mari decât cele cu care a venit, iar dacă nu se spovedeşte, îl vor urmări până la moarte şi după moarte”
Concluzia duhovnicului de la Petru Vodă pe acest subiect este că această practică nu este benefică nici pentru sufletul creştinului, şi nici pentru atmosfera din sânul Bisericii.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
