Cum ne dăm seama că suntem minţiţi?

În mod normal, o persoană clipeşte o dată la cinci secunde, dar clipitul se accelerează atunci când spunem o minciună FOTO Shutterstock

Minţim pentru a părea mai interesanţi în ochii celor din jur, pentru că vrem să obţinem ceva sau pentru că ne temem să nu rănim sentimentele cuiva drag. Motivele sunt nenumărate, dar chiar şi cei mai pricepuţi mincinoşi se pot da de gol. Totul este să observi semnele care indică faptul că o persoană nu este sinceră.

Conform unui studiu publicat anul acesta, bărbaţii mint, în medie, de trei ori pe zi, iar femeile o singură dată. De regulă, reprezentatele sexului frumos spun neadevăruri care au legătură cu emoţiile, în timp ce domnii mint în legătură cu acţiuni sau sarcini pe care nu le-au îndeplinit. Chiar dacă nu ne putem transforma în detector de minciuni, există o serie de indicii care ne pot arăta că persoana din faţa noastră minte.

Limbajul trupului poate fi interpretat cel mai bine atunci când cunoaştem cât de cât o persoană. Astfel se pot observa mai clar situaţiile în care ni se spun lucruri neadevărate, devreme ce oamenii au tendinţa să-şi schimbe comportamentul obişnuit atunci când mint, conform psychology.com. De exemplu, o persoană calmă va deveni mult mai agitată, în vreme ce indivizii nervoşi din fire vor încerca să pară cât se poate de calmi.

Atenţie, observarea unui singur semnal nu înseamnă automat că avem de-a face cu un mincinos. Pentru a trage o astfel de concluzie este necesar să identificăm mai multe astfel de indicii la o persoană.

Priveşte spre dreapta sus

Rezultatele unor experimente au arătat că există o legătură între zona din creier responsabilă cu imaginaţia şi direcţia spre care privim. Astfel, dacă o persoană priveşte spre dreapta sus în timpul unei conversaţii este foarte posibil să se concentreze pentru a inventa o poveste. Din contră, atunci când priveşte spre stânga sus este activată partea din creier asociată cu amintirile, ceea ce înseamnă că încearcă să-şi aducă aminte ceva ce s-a întâmplat cu adevărat.  

Îşi ascunde gura sau ochii

Despre o persoană care evită privirea interlocutorului se spune, de regulă, că nu este sinceră. Totuşi, ar trebui să fim atenţi şi atunci când cel cu care vorbim ne priveşte mult prea fix, de-a dreptul insistent. Este o tactică la care apelează mai ales persoanele obişnuite să mintă.
Atunci când minţim avem adesea tendinţa de a ne acoperi cumva gura cu mâna, spun psihologii. Aşa că fără să conştientizăm ceea ce facem, ne jucăm cu degetele în zona gurii sau în apropierea ochilor, ne atingem în mod repetat gâtul, ne frecăm nasul sau lobul urechii. Dacă discuţia are loc la masă sau în faţa unui birou, persoana care minte are tendinţa de a muta tot felul de obiecte între el şi persoana cu care vorbeşte, ca şi cum ar „clădi“ un zid de apărare. 

Clipeşte des, transpiră şi respiră alert 

În mod normal, o persoană clipeşte o dată la cinci secunde, dar clipitul se accelerează atunci când spunem o minciună. La fel se întâmplă cu respiraţia, care devine mai alertă. Uneori apar şi pauze de respiraţie, o modalitate prin care se încearcă recăpătarea controlului. Persoana care minte experimentează o stare de disconfort care o poate face să transpire mai mult.

Înghite des şi îşi drege vocea

Unul dintre primele semne ale stării de anxietate, stare pe care o resimte o persoană care minte, este uscarea gurii, urmată de înghiţitul în gol. Prin urmare, dacă observăm că cel cu care vorbim înghite în sec sau îşi drege vocea înainte de a răspunde unei întrebări, şi face acest lucru în mod repetat, este foarte probabil să fim minţiţi.

Se aranjează excesiv şi îşi ascunde mâinile

Persoanele care îşi tot aranjează cravata, ochelarii, mânecile bluzei, netezesc cutele fustei sau îndepărtează tot felul de scame imaginare de pe haine în timp ce vorbesc, nu se simt în largul lor discutând despre acel subiect. De asemenea, atunci când încercăm să oferim explicaţii despre ceva ce nu este real, ne ascundem palmele în buzunare sau ne încrucişăm mâinile. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că persoanele care gesticulează în mod obişnuit când povestesc o întâmplare, devin destul de rigide atunci când spun o minciună.

Abundenţa detaliilor

O poveste încâlcită, care abundă în detalii, dar şi folosirea frecventă a unor formulări de genul „Adevărul este că…“,  „Sincer îţi spun“,  „Ai cuvântul meu că…“, „Crede-mă când îţi spun“ pot indica faptul că o persoană minte. Pentru a verifica dacă relatarea este adevărată, la finalul conversaţiei, după ce povestitorul se relaxează, puteţi pune câteva întrebări legate de anumite detalii pe care le-a pomenit. Dacă nu aveţi de-a face cu un mincinos cronic, cu siguranţă va oferi un răspuns diferit a doua oară sau va încerca să evite întrebările.