Cifrele din spatele unei tragedii: pentru fiecare bolnav Ebola se folosesc zilnic 200 de litri de apă, 75 de litri de clor, 8 perechi de mănuşi şi trei costume

Echipamentul de protecţie trebuie decontaminat înainte de a fi scos şi parţial incinerat - doar ghetele speciale de cauciuc gros pot fi refolosite, salopetele şi măştile trebuie neapărat distruse.

De la izbucnirea celei mai grave epidemii Ebola din istorie, care a ucis până acum peste 4.000 de oameni din 8.400 de persoane infestate, s-a vorbit foarte mult despre lipsa personalului medical calificat în statele afectate. Însă şi resursele necesare pentru combaterea epidemiei sunt greu de obţinut, având în vedere cantităţile uriaşe necesare pentru respectarea protocolului de carantină.

În trecut, toate celelalte epidemii - 18 în total, care au făcut 1.572 de victime - au fost oprite mult mai simplu, având în veedere că au izbucnit mereu numai în sate izolate din Africa. Acum însă, pentru prima dată, epidemia face ravagii în mari oraşe. Răspândirea virusului poate fi oprită doar prin respectarea unei carantine stricte la care au eşuat chiar şi un spital american şi unul spaniol. 

În fiecare zi, pentru tratarea unui pacient infestat cu virusul Ebola se consumă 200 de litri de apă şi 75,7 litri de clor. Cea mai mare parte a apei şi a clorului este folosită în staţiile de decontaminare prin care trebuie să treacă toţi membri personalului care intră în contact cu bolnavii. Înainte ca echipamentul special de protecţie să fie dat jos de doctori şi asistente, el trebuie spălat şi decontaminat. Clorul este folosit pentru a decontamina orice obiect şi suprafaţă care intră în contact cu fluidele corporale prin care se transmite virusul. 

Mănuşile de cauciuc reprezintă o parte aparent banală, dar esenţială a echipamentului de protecţie. Personalul medical trebuie să poarte câte două perechi, după cum dictează protocolul de tratare a virusului extrem de contagios. 

Apoi, pentru fiecare pacient se folosesc zilnic în jur de trei costume complete de protecţie. Acestea sunt formate din salopete cu glugă, şorţuri, mănuşi groase de cauciuc, măşti chirurgicale şi ochelari. Fiecare astfel de costum costă aproximativ 23 de dolari (aproximativ 80 de lei). 

Un centru obişnuit de tratament pentru pacienţii cu Ebola lucrează cu 125 de pacienţi, însă acum funcţionează şi cu până la 200 de persoane infestate, având în vedere numărul uriaş de bolnavi şi deficitul de spitale. La fiecare astfel de centru lucrează între 300 şi 600 de doctori, asistente şi voluntari. Astfel, fiecare unitate de acest tip, coordonată de Medici Fără Frontiere, foloseşte zilnic 25 de tone de apă, 9,5 tone de clor, peste 1.000 de perechi de mănuşi şi 350 de costume complete de protecţie. 

Rata de deces a pacienţilor cu Ebola este plasată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii la nivelul de 70,8%. Comparativ, celelalte 18 de epidemii Ebola care au făcut victime au avut o rată medie a mortalităţii de 50%. Totodată, cea mai gravă dintre acestea a fost cea înregistrată în 1976, în Zair (Congo), acolo unde a fost descoperit virusul. Atunci, 280 de persoane dintre cele 318 infestate au murit – o rată de 88%.

Pericolul ca virusul Ebola să ajungă şi în România a determinat o suplimentare a bugetelor alocate anul acesta pentru Ministerul Sănătăţii şi cel al Afacerilor Interne. 

Astfel, în total, cele două ministere vor primi încă 25 de milioane de lei pentru a lua măsurile necesare astfel încât să fie pregătite pentru a răspunde în cazul în care vor trebui să trateze un pacient infestat cu virusul Ebola. 

Riscul ca virusul extrem de contagios să ajungă în România a devenit evident la începutul lunii august, când un cetăţean român întors din Nigeria a ajuns la spitalul de boli contagioase din Ploieşti, cu simptomele specifice febrei hemoragice. Ulterior, s-a dovedit că pacientul avea, de fapt, malarie. 

Cu toate acestea, episodul a scos la iveală faptul că sistemul sanitar român nu este deloc pregătit să facă faţă unei astfel de situaţii, neavând vehicule speciale care să transporte pacientul în condiţii de carantină, nici secţii speciale pentru izolarea suspectului sau echipament adecvat de protecţie. 

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) avertizează că numărul persoanelor infectate ar putea creşte până la 20.000 în următoarele cinci săptămâni, având în vedere ritmul galopant în care se extinde epidemia.

La începutul lunii iulie, numărul victimelor depăşea cu puţin 460. Rapiditatea şi pericolul ce derivă din aceasta sunt aduse de faptul că, pentru prima dată, sunt afectate mari aglomeraţii urbane şi nu sate izolate - de aceea este şi atât de greu de combătut această epidemie. 

Epidemia Ebola. Infestarea om-animal

Transmiterea virusului Ebola se face greu de la animal la om. Epidemiile pornesc, de obicei, de la un caz-index (pacient zero), care contractează virusul de la animal în condiţii extraordinare. Cel mai adesea, transmiterea animal-om se produce după ce omul tranşează şi/sau mănâncă animalul infestat. 

Cel mai des, epidemiile Ebola au pornit de la maimuţe - cimpanzei, gorile, dar şi de la o specie de antilopă. Cu toate acestea, animalul care a dezvoltat virusul pentru prima dată - gazda naturală - este o specie de liliac din familia Pteropodidae. Până acum, cercetătorii au identificat o legătură de netăgăduit între focarele Ebola şi apropierea de pădurile tropicale. 

Deşi nu există un antidot pentru virusul Ebola, detectarea din timp şi aplicarea unui tratament intensiv pot salva viaţa celui infestat. 

Epidemia Ebola. Simptome

Principalul simptom al virusului Ebola este febra - de unde vine şi numele complet al bolii (Febră Hemoragică Ebola). Pacienţii acuză şi o slăbiciune a corpului, dureri musculare şi ale încheieturilor, migrene, dureri în gât. Următoarea etapă aduce tulburări gastrointestinale - stări de vomă, diaree. Pe piele apar iritaţii şi bube, se instalează blocajul renal şi insuficienţa hepatică. Doar în unele cazuri, hemoragia internă este dublată şi de hemoragie externă. Analizele arată şi o scădere semnificativă a numărului leucocitelor din sânge. 

Oamenii pot transmite virusul Ebola cât timp acesta rămâne în sângele şi în fluidele lor corporale. Virusul se transmite inclusiv prin transpiraţie. În testele de laborator, virusul a dispărut din corpul unui bărbat la 61 de zile după infestare. 

Perioada de incubare - adică timpul care trece de la infestare până la manifestarea primelor simptome - este cuprinsă între 2 şi 21 de zile.

Epidemie Ebola. Cum poate fi prevenită infectarea cu virusul

Măsuri simple precum spălarea cu apă şi săpun, folosirea unei siringi o singură dată, evitarea contactului cu trupuri infestate sunt suficiente pentru a stopa epidemia.